5 ani si 5 luni...alergam

suntem in viteza...tot timpul pe fuga, in graba...alergam sa nu intarziem...sa facem cat mai multe lucruri ...Timpul insa ramane acelasi...
Chiar si generatia lor mi se pare grabita...Parca nu au timp de joaca...parca au lucruri "mai importante " de facut...La 5 ani, vor sau nu, tb sa inteleaga ca parintii merg la munca si ca ei tb sa stea in gradinite si garderii de dimineata pana seara...Psihologi, atrapaj la gradinita...fiecare miscare sau gest li se analizeaza...mancarea de cantina...decongelata (bineinteles sub pretextul ca e mai "sanatos...nu-i pericol de intoxicare alimentara" ) Scoala lunea, martea, joia si vinerea...sub pretextul ca miercurea ar fii "prea obositor" pt copii...La fel cu pauza de pranz . La 11.30 primul serviciu e la masa...tot sub pretextul ca asa e mai bine pt ei...Oameni prinsi in "obisnuintele cotidiene" si care nu vad exact ce ar trebui schimbat...oricum "costul" ar fi prea mare...incat nici nu e luat in seama. Parinti obisnuiti asa...Doamne educatoare in 35 ore pe saptamana.Niciun minut in plus...deja e prea stresant sa aiba grija de 30 de copii...2 doamne educatoare care se schimba cu suplinitoare pe tot parcursul anului...Copilul tb sa se adapteze...
Mda..poate ca-s doar eu "alandala"...dar lumea asta e un...carambol...o jungla...scapa cine poate si cum poate.
Oare ce-i mai bine...sa-mi "calesc" copilul sau sa-l "feresc " de toate astea?? Cat sa-l "calesc" cat sa-l "feresc" ...
Stiu un singur lucru: vreau sa fie in stare sa-mi spuna (chiar urland si tapand la mine-considerat lipsa de respect aici- ) ce are de spus...decat sa fie ca acea fetita...pe care am vazut-o duminica...care la 7 ani nu indraznea sa-i spuna mamei sale (care intre noi fie vorba avea varsta mamei mele) nimic....isi lasa ochii in pamant si isi cupea rochita crezand ca ea facea ceva rau...cand de fapt vinovatul nu era ea....

...la 5 ani sunt preocupati de alte lucruri...generatia mea avea alte procupari...ei sunt mult inaintea noastra( si nu-i doar un lucru bun)...