Scriu repede cat le am fresh in minte...
Cum al meu copil s-a culcat cu chiu cu vai si tarziu in dupa-amiaza asta, nici la ora asta nu doarme...Am stat la "taclale" amandoua...
Era tare suparata pe Pinocchio al ei(baietelul ei) care facea prostii...si l-a cam caftit :D (ceva o intriga si nu stia sa se exprime).Degeaba ma chinuiam eu sa-i explic ca nu se bat copiii, ci se pedepsesc, ca mai tare isi varsa necazul pe sarmana jucarie din plus!
In fine, discutia a fost lunga...
Printre perlele scoase...
-"Karine, stii bine ca nu e frumos sa minti ca-ti creste nasul!"
-"Ba nu, ca eu nu sunt un lemn!" :D
Dupa ce s-a linistit(intre timp se suparase si pe mine, eram cea mai rea! imi spunea ca totusi copiii se bat si ca ea e mamica si ca ea decide! ) am trecut la citit povesti.Evident, Pinocchio. :)
La sfarsit ma intreaba ce sunt "adanci batraneti"...Explica-i....Pana sunt batrani, batrani.Am mai vorbit si iar revenea...
-Adica cum?
-Intai suntem copii, apoi copii mai mari(spun eu), apoi adulti,apoi parinti...
-Si Pinocchio o sa fie papa?
-Da, probabil. Dupa parinti suntem bunici..
-Si apoi?
-Si apoi strabunici...
-Si apoi nu mai suntem?intreaba ea cu un glas nevinovat...
:)...sau :(...a inteles ?!?
Tot in seara asta m-a intrebat ce inseamna "a confunda"...si m-am straduit sa-i explic, cu exemple....
Acum iar ma intreaba ce e "adanci batraneti"...Ii dau exemplul lui meme(strabunica) si ii spun ca mai batrana decat ea...Destul de greu de inteles si de explicat...
Acum ceva timp ne intreba ce este "norocul"...Tare greu mi-a fost sa explic...iar papa a dat o explicatie mai "filosofica" :)...Dar am momente in care chiar tb sa-mi storc creierii sa-i pot raspunde...Si cand ma gandesc ca e doar inceputul....
Uite ce spune acum..."Dragul meu, Pinocchio va murir..."...Ah, a vazut asta-seara un reportaj la tv cu AHN1(gripa porcina)...faceau astia o retrospectiva.Bineinteles ca a urmat "atacul de intrebari".
-De ce erau porcii morti?
Ii raspunzi si urmeaza :
-"Dar ce sunt aia virusi?"....
-"Si copiii au virusi?"....
-"C'est bisare ca les porcs sont morts.Ils sont mechants les virus!"
si multe intrebari...
grrr...si a aparut si soacra-mea...Intrigata ca de ce nu doarme copilul!?!! Ca nu doarme....ca a dormit tarziu si ca avea chef sa stea cu toata lumea la televizor, nu inchisa intr-o camera!
Nu, stiti voi, soacra le stie pe toate !:D :) "E prea multa lumina in camera!Iar calculatorul in camera nu e bun ":))) (tin sa precizez ca e pentru prima oara cand utilizam calculatorul in camera...eu scriam, ea se uita pe o carte, iar copilul meu in fiecare seara adoarme cu lumina mica aprinsa-mai puternica decat cea de aici-, uitandu-se pe o carte) S-a oferit sa-i spuna o poveste...Imi intreb fata daca e ok si e ok, asa ca ma retrag in sufragerie....:) spunandu-i soacrei ca e intrigata de virusi si de ce vazuse la tv.Bineinteles ca era tot vina mea "Eu nu-mi lasam copiii sa se uite la stfel de reportaje" :)...N-am zis nimic....
dar...A MEA NU SE UITA LA TV IN GENERAL!!!!Dar era la voi in casa! ce era sa fac? sa va sting televizorul???La noi in casa tv-ul se aprinde dupa ce se culca copilul!....
dar nah...evitam conflictele :)
ofof....
duminică, 28 februarie 2010
Ce ii place Karinei la 4 ani...
In primul rand ii place sa castice! Nu conteaza daca e intrecere la alergat, care termina primul nu stiu ce...Ea trebuie sa castige!Incercam cat putem sa-i explicam ca nu putem fii buni in toate si ca uneori castigam, alteori pierdem...In teorie, intelege foarte bine (poate explica foarte bine si altora) dar in practica...accepta destul de greu infrangerea! Daca vede ca a pierdut spune: "On a gagne tout les deux!"("Am castigat amandoua/amandoi") :)
Ii place uneori sa fie considerata drept"bebelus".Se rasfata si ma intreaba "De ce trebuie sa creasc?De ce nu pot ramane un bebelus?Pour toujours" :)....(si eu as fii vrut...)
Ii place sa se joace "de-a bucatareasa" cu bucataria ei de jucarie si cu legumele, fructele, prajiturile si mancarurile ei de plastic. :D Ne pregateste aproape zilnic ceai, cafea, ciocolata calda si de mancare. :) Bineinteles, datorita ei, am fost obligata sa invat sa fac si prajituri :D .Adica....ati pomenit voi fetita care sa nu o ajute pe mama la facut prajituri? Asa ca...facem impreuna clatite, brownie, prajitura cu ciocolata(un fel de chec) , mousse au chocolat, biscuiti(fursecuri)....si chiar ma ajuta la facut snitele!!!(pe bune, m-a surprins! da carnea prin ou, faina si chapelure(pesmet) mai bine ca mine! :D ) Deci in bucatarie ii place...Inca nu spala vase, dar ma ajuta la aranjat tacamurile dupa ce le sterg si uneori la pus masa :) (o laud, na, ca doar una am! :) )
Ii place sa se joace de-a vanzatoarea.Are un market si ne vinde tot ce prinde!Are chiar spirit comercial.O data cumparam nu stiu ce prajitura si mi-a "bagat pe gat" si capsuni motivand ca "merg foarte bine cu prajitura" ("Ca marche bien avec le gateau").Are chiar un furnizor de vine si o aprovizioneaza(daca nu are nu stiu ce fruct, spune ca nu i-a fost inca livrat), face pre-comenzi :))(adica comandam la telefon si ea le pregateste deja si apoi doar venim la ridicat comanda :)) -asta ca uneori noi avem treaba in alta camera si nu putem sta doar langa ea-), uneori face chiar si livrari la domiciliu! (se deplaseaza ea la noi) Ne face si discount-uri.Spune ca mandarinele nu erau atat de proaspete, asa ca portocalele sunt din partea casei! E uimitor cate invata printr-un banal joc! :)
Ii place sa se joace cu piticii.Asta e un joc papa-Karine.Culca piticii, ii trimite la munca, le citeste povesti...etc.Bineinteles ca ea e Alba ca Zapada.Uneori am si eu cate un rol...."La mechante maman" :D adica mama cea rea, care vine cu marul! :)
Karinei ii place foarte mult sa se deghizeze si sa se "transforme" intr-un personaj.Il interpreteaza destul de bine, iar uneori inventeaza ea personaje si mini-povesti.De altfel acum un an, doi, chiar m-am ingrijorat putin.Noroc ca pediatra m-a linistit.Karine traia parca "intr-o lume imaginara", cu prieteni imaginari....Chiar vorbea cu ei prin casa!A fost tare nostim!Acum aceste personaje imaginare se concretizeaza intr-un plus sau o papusica....inainte, nu! Vorbea cu prietenii ei T'choupi,Lalu,Pilou, apoi Pinocchio...(eroi din desene animate, dar nu reali) ...
Personajele cel mai des interpretate de ea acum sunt: Pinocchio, Geppetto,Oui-Oui,Potiron,Sournois, Finaud,Alba ca Zapada,Mama vitrega,Aurora,Ariel si vrajitoarea,Cenusareasa,surorile vitrege,mama vitrega din Cenusareasa...Alice...si multi altii(imi dau seama ca-s multi, in functie de ce chef are).
Ii place sa se joace cu ferma si animalele de la ferma, cu lego si playmobile. Petshop-urile a avut o mare pasiune la un moment dat, acum mai putin, la fel si cu masinile si garajul. Instrumentele muzicale ii plac si chiar ne cere din cele adevarate pentru copii mari, nu pentru bebelusi :D.
Ii place sa sara coarda, sa joace sotronul(cum poate) sa mearga cu bicicleta si cu trotineta(pe 2 roti mai nou, nu pe 3 ca e pt copii mici).
Uitasem...bebelusii ei ,de care are mare grija(cand vrea ea) ,ii schimba, le da sa manance, ii plimba(pana se plisctiseste si apoi, mama, papa carati caruciorul si bebelusii si pe mine eventual...).Apoi papuselele(gen barbie, printesele Disney) si bineinteles jocul "de-a doctorul"!
E o mare cataratoare!Se cocoata pe tot felul de structuri(in parcuri-gen panou de alpinism pt cei mici, "panze de paianjan",corzi,....) si-i place sa urce cat mai sus , bineinteles fara ajutor.Daca o ajutam, prefera sa coboare si sa o ia de la capat.Chiar si acum, cu degetul pansat si tot nu se abtine :). Saritul in trambulina iar ii place(de la 1,5 ani).
Ii place la piscina sau in apa in general, cu colac, placa sau cu masca si tuba chiar si in cada! :)
Chestii recente de le facem sunt puzzele-urile.N-a fost niciodata pasionata de puzzle.Facea puzzeluri simple de 4,6,9 piese in forma de animal...si acum (saptamana trecuta) a inceput sa faca "real puzzle" de 50 de piese.Sper sa o tina.
Tot de curand isi scrie numele singura (Karine) fara sa o ajutam. Reuseste sa scrie anumite cuvinte dupa dictare pe litere (papa, apa, pinocchio,Franck,Adriana...ceva genul "P de la Pinocchio, A de la Adriana., K de la Karine"...si cred ca totul se bazeaza pe memoria vizuala) Nu cunoaste toate literele(stie cateva) si cand e o litera de nu o stie, ne cere sa o scriem noi, iar ea o copiaza.
A inceput chiar sa faca mici adunari si scaderi simple (1+1, 3-2...)pana in 10 si pe degete.O mai ajutam bineinteles :).Stie sa numere in franceza pana la 30(cu mici erori la seize, dix-sept,dix-huit...), in engleza pana la 10 si in romaneste tot cam pana la 30, dar mai face greseli intre 10 si 20(uneori gen "dix spre zece") :). In general activitatile "scrise" sa spun asa ii plac si nu se plictiseste repede...
De colorat, nu se omoara sa coloreze...mai repede sa deseneze ea(melci, copaci,flori,case,oameni...) care uneori chiar seamana :).
A invatat si cuvinte in engleza...cateva ce-i drept, dar e bine asa :). Margem la gradinita(lunea, martea ,joia si vinerea-asa e aici), miercurea avem engleza si facem diverse activitati la "maison de quartier"(nu stiu sa dau un echivalent in romana...un fel de casa copiilor cu mini-activitati:colorat, decupat, lipit, margele etc.), iar sambata dimineata avem gimnastica ritmica.Nu ne plictisim deloc :)
Am cam facut un amalgam...O sa incerc sa triez alta data sa fac jocuri interior, exterior...sau nu stiu...acum tb sa plecam la meme (strabunica din partea tatalui)...
Am uitat sa spun ca de aproape o saptamana suntem la bunici, in est.A stat chiar 2 zile(pentru prima oara) singura la bunici :) si i-a placut tare mult, dar si-a luat revansa! 3 zile la rand m-a sculat de la 6! pe motiv ca-i e foame! si cand ajungeam in sufragerie si o puneam pe canapea ,pana pregateam laptele cu cereale, nu-i mai era foame!Si avea chef sa o rasfat si sa stam la povesti :) Asa ca, dupa-amiaza, ma bagam si eu la somn cu ea....ca eram ko....Nici bebe nu mi se trezea la 6 :D
:))) tocmai ii povesteam ce am scris pe blog, si-mi spune "tu dis aussi que les filles sont les meilleures!!meilleures que les garcons!!!" :) adica sa scriu ca "Fetele sunt cele mai bune!Mai bune decat baietii"...asa ca m-am conformat!
Daca o sa mai am vreun baiat m-am ars! sa vad cum "repar" asta :D!
Ii place uneori sa fie considerata drept"bebelus".Se rasfata si ma intreaba "De ce trebuie sa creasc?De ce nu pot ramane un bebelus?Pour toujours" :)....(si eu as fii vrut...)
Ii place sa se joace "de-a bucatareasa" cu bucataria ei de jucarie si cu legumele, fructele, prajiturile si mancarurile ei de plastic. :D Ne pregateste aproape zilnic ceai, cafea, ciocolata calda si de mancare. :) Bineinteles, datorita ei, am fost obligata sa invat sa fac si prajituri :D .Adica....ati pomenit voi fetita care sa nu o ajute pe mama la facut prajituri? Asa ca...facem impreuna clatite, brownie, prajitura cu ciocolata(un fel de chec) , mousse au chocolat, biscuiti(fursecuri)....si chiar ma ajuta la facut snitele!!!(pe bune, m-a surprins! da carnea prin ou, faina si chapelure(pesmet) mai bine ca mine! :D ) Deci in bucatarie ii place...Inca nu spala vase, dar ma ajuta la aranjat tacamurile dupa ce le sterg si uneori la pus masa :) (o laud, na, ca doar una am! :) )
Ii place sa se joace de-a vanzatoarea.Are un market si ne vinde tot ce prinde!Are chiar spirit comercial.O data cumparam nu stiu ce prajitura si mi-a "bagat pe gat" si capsuni motivand ca "merg foarte bine cu prajitura" ("Ca marche bien avec le gateau").Are chiar un furnizor de vine si o aprovizioneaza(daca nu are nu stiu ce fruct, spune ca nu i-a fost inca livrat), face pre-comenzi :))(adica comandam la telefon si ea le pregateste deja si apoi doar venim la ridicat comanda :)) -asta ca uneori noi avem treaba in alta camera si nu putem sta doar langa ea-), uneori face chiar si livrari la domiciliu! (se deplaseaza ea la noi) Ne face si discount-uri.Spune ca mandarinele nu erau atat de proaspete, asa ca portocalele sunt din partea casei! E uimitor cate invata printr-un banal joc! :)
Ii place sa se joace cu piticii.Asta e un joc papa-Karine.Culca piticii, ii trimite la munca, le citeste povesti...etc.Bineinteles ca ea e Alba ca Zapada.Uneori am si eu cate un rol...."La mechante maman" :D adica mama cea rea, care vine cu marul! :)
Karinei ii place foarte mult sa se deghizeze si sa se "transforme" intr-un personaj.Il interpreteaza destul de bine, iar uneori inventeaza ea personaje si mini-povesti.De altfel acum un an, doi, chiar m-am ingrijorat putin.Noroc ca pediatra m-a linistit.Karine traia parca "intr-o lume imaginara", cu prieteni imaginari....Chiar vorbea cu ei prin casa!A fost tare nostim!Acum aceste personaje imaginare se concretizeaza intr-un plus sau o papusica....inainte, nu! Vorbea cu prietenii ei T'choupi,Lalu,Pilou, apoi Pinocchio...(eroi din desene animate, dar nu reali) ...
Personajele cel mai des interpretate de ea acum sunt: Pinocchio, Geppetto,Oui-Oui,Potiron,Sournois, Finaud,Alba ca Zapada,Mama vitrega,Aurora,Ariel si vrajitoarea,Cenusareasa,surorile vitrege,mama vitrega din Cenusareasa...Alice...si multi altii(imi dau seama ca-s multi, in functie de ce chef are).
Ii place sa se joace cu ferma si animalele de la ferma, cu lego si playmobile. Petshop-urile a avut o mare pasiune la un moment dat, acum mai putin, la fel si cu masinile si garajul. Instrumentele muzicale ii plac si chiar ne cere din cele adevarate pentru copii mari, nu pentru bebelusi :D.
Ii place sa sara coarda, sa joace sotronul(cum poate) sa mearga cu bicicleta si cu trotineta(pe 2 roti mai nou, nu pe 3 ca e pt copii mici).
Uitasem...bebelusii ei ,de care are mare grija(cand vrea ea) ,ii schimba, le da sa manance, ii plimba(pana se plisctiseste si apoi, mama, papa carati caruciorul si bebelusii si pe mine eventual...).Apoi papuselele(gen barbie, printesele Disney) si bineinteles jocul "de-a doctorul"!
E o mare cataratoare!Se cocoata pe tot felul de structuri(in parcuri-gen panou de alpinism pt cei mici, "panze de paianjan",corzi,....) si-i place sa urce cat mai sus , bineinteles fara ajutor.Daca o ajutam, prefera sa coboare si sa o ia de la capat.Chiar si acum, cu degetul pansat si tot nu se abtine :). Saritul in trambulina iar ii place(de la 1,5 ani).
Ii place la piscina sau in apa in general, cu colac, placa sau cu masca si tuba chiar si in cada! :)
Chestii recente de le facem sunt puzzele-urile.N-a fost niciodata pasionata de puzzle.Facea puzzeluri simple de 4,6,9 piese in forma de animal...si acum (saptamana trecuta) a inceput sa faca "real puzzle" de 50 de piese.Sper sa o tina.
Tot de curand isi scrie numele singura (Karine) fara sa o ajutam. Reuseste sa scrie anumite cuvinte dupa dictare pe litere (papa, apa, pinocchio,Franck,Adriana...ceva genul "P de la Pinocchio, A de la Adriana., K de la Karine"...si cred ca totul se bazeaza pe memoria vizuala) Nu cunoaste toate literele(stie cateva) si cand e o litera de nu o stie, ne cere sa o scriem noi, iar ea o copiaza.
A inceput chiar sa faca mici adunari si scaderi simple (1+1, 3-2...)pana in 10 si pe degete.O mai ajutam bineinteles :).Stie sa numere in franceza pana la 30(cu mici erori la seize, dix-sept,dix-huit...), in engleza pana la 10 si in romaneste tot cam pana la 30, dar mai face greseli intre 10 si 20(uneori gen "dix spre zece") :). In general activitatile "scrise" sa spun asa ii plac si nu se plictiseste repede...
De colorat, nu se omoara sa coloreze...mai repede sa deseneze ea(melci, copaci,flori,case,oameni...) care uneori chiar seamana :).
A invatat si cuvinte in engleza...cateva ce-i drept, dar e bine asa :). Margem la gradinita(lunea, martea ,joia si vinerea-asa e aici), miercurea avem engleza si facem diverse activitati la "maison de quartier"(nu stiu sa dau un echivalent in romana...un fel de casa copiilor cu mini-activitati:colorat, decupat, lipit, margele etc.), iar sambata dimineata avem gimnastica ritmica.Nu ne plictisim deloc :)
Am cam facut un amalgam...O sa incerc sa triez alta data sa fac jocuri interior, exterior...sau nu stiu...acum tb sa plecam la meme (strabunica din partea tatalui)...
Am uitat sa spun ca de aproape o saptamana suntem la bunici, in est.A stat chiar 2 zile(pentru prima oara) singura la bunici :) si i-a placut tare mult, dar si-a luat revansa! 3 zile la rand m-a sculat de la 6! pe motiv ca-i e foame! si cand ajungeam in sufragerie si o puneam pe canapea ,pana pregateam laptele cu cereale, nu-i mai era foame!Si avea chef sa o rasfat si sa stam la povesti :) Asa ca, dupa-amiaza, ma bagam si eu la somn cu ea....ca eram ko....Nici bebe nu mi se trezea la 6 :D
:))) tocmai ii povesteam ce am scris pe blog, si-mi spune "tu dis aussi que les filles sont les meilleures!!meilleures que les garcons!!!" :) adica sa scriu ca "Fetele sunt cele mai bune!Mai bune decat baietii"...asa ca m-am conformat!
Daca o sa mai am vreun baiat m-am ars! sa vad cum "repar" asta :D!
marți, 23 februarie 2010
Jocuri in masina...
:)
Karine de cand era bebe a "circulat" foarte mult, cu diferite mijloace de transport.Mereu a trebuit sa o "ocupam" cu ceva, plus ca noi am avut si "rau de masina" sau mai bine spus ...aproape de fiecare data cand luam masina pentru distante mai mari de jumatate de ora...voma! Si daca nu mancam nimic inainte de a pleca la drum!Chiar daca luam pastilute sau siropuri...Acum, cam de vreun an, ne-am mai linistit (dar nu zic hop, ca inca nu se stie...)
Bebe fiind, dormea cam de cand pornea motorul masinii si pana se oprea...Apoi am crescut(pe la 6 luni asa) si nu mai dormeam decat jumatate din drum...si tot asa...Iar acum, daca dormim o ora (din 4-5) e mare lucru...Ce facem restul timpului?
Pai, am inceput cu "teatrul de papusi" :)....adica aveam grija sa am cativa ursuleti cu mine si sa ma "zbengui" si sa fac pe personajele....La capatul drumului eram mai obosita decat soferul...Faimosul "teatru de papusi" a ramas si acum...doar ca acum e o adevarata "punere in scena" .Mama, tu esti personajul X, Oui Oui e Y, eu sunt Z si nu mai stiu cine V....Adica acum partea mea "creativa" e restransa. Ea e "the director" si tot ea e scenaristul...:) si actor.Eu am doar un rol secundar . :D
Uneori scap ieftin...ne jucam "Cine vede cele mai multe masini verzi?...sau alta culoare" .Alteori cantam(noi, sau dupa cd).
Jocul preferat in masina ramane "Clopotel". De pe la 2,5 ani jucam "Clopotel" si e usor si haios (sa vezi ce intrebari poate pune). La 2,5 ani abia reusea sa lege cuvintele ca sa puna intrebari, iar acum...:). Oricum, e clar ca nu pierde niciodata. Si cand era mai mica, pierdeam eu voit, dar ea vedea si ma imita(pierdea si ea intentionat)...Dezavantajul e ca il joci o data, de doua ori si gata...(Jocul consta in faptul ca unul pune intrebari si celalalt nu are voie sa raspunda decat prin "Clopotel")
Ne mai jucam si "jocul cu animale"(fiecare spune un animal fara a se repeta.Pierde cel ce repeta sau ramane blocat-nu mai stie animale sau daca ne plictisim, ne oprim.Jocul se poate complica jucand "animale domestice", "animale salbatice" etc...)
Nu mai stiu...Daca imi mai amintesc, mai adaug...Dar, daca cineva are alte "jocuri de masina" sa nu ezite, ca uneori sunt in pana...
Ne mai uitam si pe carti...dar cum suntem in miscare, prefer sa evit activitatea asta sau pe cea cu uitatul la desene animate.
Karine de cand era bebe a "circulat" foarte mult, cu diferite mijloace de transport.Mereu a trebuit sa o "ocupam" cu ceva, plus ca noi am avut si "rau de masina" sau mai bine spus ...aproape de fiecare data cand luam masina pentru distante mai mari de jumatate de ora...voma! Si daca nu mancam nimic inainte de a pleca la drum!Chiar daca luam pastilute sau siropuri...Acum, cam de vreun an, ne-am mai linistit (dar nu zic hop, ca inca nu se stie...)
Bebe fiind, dormea cam de cand pornea motorul masinii si pana se oprea...Apoi am crescut(pe la 6 luni asa) si nu mai dormeam decat jumatate din drum...si tot asa...Iar acum, daca dormim o ora (din 4-5) e mare lucru...Ce facem restul timpului?
Pai, am inceput cu "teatrul de papusi" :)....adica aveam grija sa am cativa ursuleti cu mine si sa ma "zbengui" si sa fac pe personajele....La capatul drumului eram mai obosita decat soferul...Faimosul "teatru de papusi" a ramas si acum...doar ca acum e o adevarata "punere in scena" .Mama, tu esti personajul X, Oui Oui e Y, eu sunt Z si nu mai stiu cine V....Adica acum partea mea "creativa" e restransa. Ea e "the director" si tot ea e scenaristul...:) si actor.Eu am doar un rol secundar . :D
Uneori scap ieftin...ne jucam "Cine vede cele mai multe masini verzi?...sau alta culoare" .Alteori cantam(noi, sau dupa cd).
Jocul preferat in masina ramane "Clopotel". De pe la 2,5 ani jucam "Clopotel" si e usor si haios (sa vezi ce intrebari poate pune). La 2,5 ani abia reusea sa lege cuvintele ca sa puna intrebari, iar acum...:). Oricum, e clar ca nu pierde niciodata. Si cand era mai mica, pierdeam eu voit, dar ea vedea si ma imita(pierdea si ea intentionat)...Dezavantajul e ca il joci o data, de doua ori si gata...(Jocul consta in faptul ca unul pune intrebari si celalalt nu are voie sa raspunda decat prin "Clopotel")
Ne mai jucam si "jocul cu animale"(fiecare spune un animal fara a se repeta.Pierde cel ce repeta sau ramane blocat-nu mai stie animale sau daca ne plictisim, ne oprim.Jocul se poate complica jucand "animale domestice", "animale salbatice" etc...)
Nu mai stiu...Daca imi mai amintesc, mai adaug...Dar, daca cineva are alte "jocuri de masina" sa nu ezite, ca uneori sunt in pana...
Ne mai uitam si pe carti...dar cum suntem in miscare, prefer sa evit activitatea asta sau pe cea cu uitatul la desene animate.
de vineri si pana acum...
Cum a fost fetita cuminte si si-a luat pana la urma medicamentul....si oricum se stransesera 5 "inimioare vesele", sambata a avut parte de o surpriza: am mers la Disney.(o sa pun poze de indata ce dau de capat aparatului foto...) Vremea a tinut cu noi(n-a plouat cum anuntasera la meteo, dar n-a fost nici foarte cald),asa ca am petrecut o zi frumoasa mai mult afara la aer.
Duminica am trandavit si ne-am jucat pe acasa, iar luni am plecat in est, la mamie si papi.Noi suntem in vacanta acum, iar Karine e foarte incantata ca va sta o saptamana la bunici.
Ce perlute am mai scos intre timp...
1) Eu stergeam pe jos in bucatarie(ca mancase un purcel). Karine vine la mine si pe un ton destul de urat imi spune "Asa, sa faci curat peste tot " Nu intelegeam...Avea un ton urat si nu-mi placea...O intreb ce se intampla? De ce vorbeste asa. Imi spune ca ea e mama si eu copilul...
??ok...
-Daca tu esti mama si eu copilul, copiii nu fac curat, doar ii ajuta pe parinti, asa ca treci sa faci curat!"
-"Mais non, moi je suis la mechante maman!Et toi tu est Cendrillon!Et tu dois travailler et nettoyer partout!"-Ba nu, eu sunt mama cea rea!Si tu esti Cenusareasa!Si trebuie sa muncesti si sa faci curat peste tot!-(pastrandu-si frumosul ton :D)
In sfarsit i-am inteles si eu tonul....uff...:)
2) In drum spre bunici vorbea cu mamie la telefon...Nu stiu ce-i spunea soacra-mea la telefon, dar o aud"Mais commont tu veux ca je vois le gateau? Je suis au telefon!Ca marche pas!Mais on arrive toute de suite!"("Dar cum vrei sa vad prajitura?Sunt la telefon!Nu se poate!Dar ajungem in curand")
Apoi i-a dat raportul si lui papie...I-a spus ca nu am putut merge prea repede ca sunt multe masini care ne blocheaza si ca sunt radare care ne fac fotografii...
Tot in masina(drumul pana la parintii lui Franck e lung, sunt 450km si facem cam 4,5 ore cu o mica pauza) imi spune ca-i place mai mult sa mearga cu avionul, ca merge mult mai repede decat masina.Ca pe strada sunt multe masini care ne blocheaza si o enerveaza asta.(true , daca prindem trafic)
3) Faimosul ei subiect cu bebelusii...A redus acum numarul.A spus ca ea crede ca va avea 2 bebelusi , dar ca nu stie inca cine va fii papa (tatal) al bebelusilor ei si cum il va chema...
Astazi(23\02) ne-am si tuns! :) Adica...Ieri am adormit cu un colier de bomboane la gat :D si am transpirat putin(va imaginati ce "lipicioasa" am devenit )si apoi ca sa punem capac...si o acadea a ajuns prin par...Cum trebuia sa ne tundem, am profitat si ne-am si spalat parul acolo(asa evitam sa udam pansamentul) Si aici ar trebui sa pun o poza...
Duminica am trandavit si ne-am jucat pe acasa, iar luni am plecat in est, la mamie si papi.Noi suntem in vacanta acum, iar Karine e foarte incantata ca va sta o saptamana la bunici.
Ce perlute am mai scos intre timp...
1) Eu stergeam pe jos in bucatarie(ca mancase un purcel). Karine vine la mine si pe un ton destul de urat imi spune "Asa, sa faci curat peste tot " Nu intelegeam...Avea un ton urat si nu-mi placea...O intreb ce se intampla? De ce vorbeste asa. Imi spune ca ea e mama si eu copilul...
??ok...
-Daca tu esti mama si eu copilul, copiii nu fac curat, doar ii ajuta pe parinti, asa ca treci sa faci curat!"
-"Mais non, moi je suis la mechante maman!Et toi tu est Cendrillon!Et tu dois travailler et nettoyer partout!"-Ba nu, eu sunt mama cea rea!Si tu esti Cenusareasa!Si trebuie sa muncesti si sa faci curat peste tot!-(pastrandu-si frumosul ton :D)
In sfarsit i-am inteles si eu tonul....uff...:)
2) In drum spre bunici vorbea cu mamie la telefon...Nu stiu ce-i spunea soacra-mea la telefon, dar o aud"Mais commont tu veux ca je vois le gateau? Je suis au telefon!Ca marche pas!Mais on arrive toute de suite!"("Dar cum vrei sa vad prajitura?Sunt la telefon!Nu se poate!Dar ajungem in curand")
Apoi i-a dat raportul si lui papie...I-a spus ca nu am putut merge prea repede ca sunt multe masini care ne blocheaza si ca sunt radare care ne fac fotografii...
Tot in masina(drumul pana la parintii lui Franck e lung, sunt 450km si facem cam 4,5 ore cu o mica pauza) imi spune ca-i place mai mult sa mearga cu avionul, ca merge mult mai repede decat masina.Ca pe strada sunt multe masini care ne blocheaza si o enerveaza asta.(true , daca prindem trafic)
3) Faimosul ei subiect cu bebelusii...A redus acum numarul.A spus ca ea crede ca va avea 2 bebelusi , dar ca nu stie inca cine va fii papa (tatal) al bebelusilor ei si cum il va chema...
Astazi(23\02) ne-am si tuns! :) Adica...Ieri am adormit cu un colier de bomboane la gat :D si am transpirat putin(va imaginati ce "lipicioasa" am devenit )si apoi ca sa punem capac...si o acadea a ajuns prin par...Cum trebuia sa ne tundem, am profitat si ne-am si spalat parul acolo(asa evitam sa udam pansamentul) Si aici ar trebui sa pun o poza...
vineri, 19 februarie 2010
medicamentele...uff
mda...povestesc acum dupa ce au trecut cat de cat toate...
Fata mea trebuia (datorita fracturii) sa ia antibiotic(sub forma de sirop). Duminica seara(14 februarie) , la spital, a luat fara nicio problema.Luni dimineata...am uitat eu sa-i dau...a mai luat abia luni seara, dupa operatie. Marti dimineata (de fapt era trecut de 10.30) il ia cu chiu cu vai si cu "icneli".Vine marti seara...Chin!Si pentru noi si pentru ea!Nu vrea in ruptul capului sa ia medicamentul...E 8.30 seara. Pana la 11.30 am incercat tot ce era posibil...rugaminti, explicatii, in seringa, in lingurita, amestecat cu lapte...tot ce ne-a trecut la ora aia prin cap( iau cu mama, papa pleaca...iau eu cu lingurita.Voi plecati ca il iau eu singura...).Am recurs si la forta...No chance!Ba avea nevoie la toaleta...ba "dupa ce mananc", ba...isi mai amintea nu stiu ce...Pana la urma reusim sa ii introducem in gura 1/2 din doza...Urmeaza...totul(inclusiv masa de seara) sfarseste pe gresia din bucatarie) :(......
Oare chiar are sens sa stresez copilul cu medicamentul daca ii provoaca greata??? Numai mirosul si o facea sa icneasca! Eu sunt pro explicat si no way we force the child!
Sunam la 15(urgente).Acolo ni se spune ca trebuie sa ia medicamentul...Il intrebam daca nu il au sub o alta forma? Se pare ca nu...ar fii injectabil dar e folosit doar pentru cei ce au gastro...In fine, in mare erau foarte uimiti ca nu reusim sa-i dam medicamentul! Sun la spitalul unde a fost operata.Acelasi raspuns!Ii spun ca-l vomita, ca nu ca nu vrea sa-l ia, dar pur si simplu e "fizic".Nu reuseste sa il ia.Ma ia de "dusa".(precizez ca a mea copila, inafara de perioada cand era bebe, nu a reusit sa ia niciodata siropuri...chiar si cu mancarea e mai greu.Daca ii dau ceva ce nu cunoaste nici nu gusta!) Imi spune ca dr chirurg e in operatie, iar ca ea are multa lume in sala de asteptare.Ok.Lasam copilul linistit.A doua zi(cum mi se tot repeta ca nu stiu eu cum sa iau copilul sa-l fac sa ia medicamentul) il las pe papa...Dimineata a incercat putin, a vazut ca nu merge, pranz si seara nici n-a mai incercat.Eram putin linistiti pentru ca nu a facut febra.
Joi mergem la spital la schimbat pansamentul. Urat! :( Se infectase :( Spun asistentei ca n-a mai luat antibioticul.Primesc o "mustruluiala" strasnica.Era urat.Daca si a doua zi ar fii fost la fel urma sa cheme chirurgul si ar fii fost sanse mari sa intre iar in blocul operator.Karine aude toata discutia.Eu speriata toata.Franck calm.Ajungem acasa si urmeaza "circul"....Timp de 25 de minute...am inceput cu explicatii...apoi cu amenintari ce s-au terminat cu tipete!Eram disperata!(mama nebuna stiu) I-am dat un servetel si am pus-o sa-si aleaga parfumul care il vroia(al meu, al ei sau al lui papa) ca sa nu mai simta mirosul siropului.Apoi am pus-o sa-si aleaga un desert care sa-l ia inainte si dupa sirop, plus apa sau suc.Eram in stare sa fac orice, doar sa ia amaratul ala de sirop!Amenintarea a fost ca mergem iar la spital si mama si papa nu vor mai sta cu ea.Vor fii obligati sa plece!(papa m-a mustruluit-pe buna dreptate- ca prinde frica de spitale) Faza ca te ataca microbii si ca or sa castige ei nu mai mergea demult.Primeste o fatza trista!Se supara.Daca vrei o inimioara iei medicamentul.Cu chiu cu vai il ia pe tot in 3 reprize! Primeste felicitari, pupici si inimioara.(toate se intamplau inainte de masa, de teama sa nu vomite)
Seara il ia ceva mai usor(in 4-5 reprize cu flan, danette, apa, suc dar il ia).Vineri dimineata la fel.Il ia in 2 reprize si imi spune sa-i spun lu' "madame" ca a luat medicamentul :D....oare nu putea sa-l ia??? sau nu vroia??? Stau sa ma intreb....Toti mi-au spus ca nu era "fizic", ci ca nu vroia ea si pentru asta ar fii gasit orice scuza(inclusiv vomatul)....Oare??
In fine, vestea buna e ca nu mai e infectat!N-a fost nevoie de chirurg din nou :) ufff...Mai avem o doza maine dimineata si am scapat! Apoi vreo 3 saptamani de schimbat bandajul la 2-3 zile...
Oricum...sa spun si partea pozitiva :) Sunt super atenti la tratat copiii aici! Copilul nu trebuie sa sufere! Nu trebuie sa-i fie frica! Injectiile nu le prescriu copiilor pentru ca sunt dureroase si spun "pentru ce sa chinuim copilul daca nu este cazul".La orice(anestezie, operatie, bandaj) mai intai le explica copiilor ce va urma, ce vor face, cum vor face pe intelesul lor. La bandaj umbla ca si cu oul!!Nu gasesti nicio nebuna sa traga pur si simplu!Plus ca sunt si foarte atenti ce spun si cum spun;Le distrag atentia, ii pun si pe ei(copii) sa ajute la facut bandajul...Din punctul asta de vedere "jos palaria"...In sala de asteptare sunt animatoare care fac diverse activitati cu copiii.Mai la tot pasul ai jucarii , ursuleti agatati sau desenati pe pereti...
Sala de urgente e plina tot timpul!Sunt foarte multi care in loc sa mearga la pediatru sau la medicul de familie se trezesc(din nu stiu ce motiv) la urgente si aici sunt obligati sa-i vada(de aici "coada de asteptare")...Spitalul unde am fost se pare ca e pe lista spitalelor ce se vor inchide(sunt 3 spitale pediatrice in Paris si unul va fii inchis) desi e plin de pacienti.
Gata
Fata mea trebuia (datorita fracturii) sa ia antibiotic(sub forma de sirop). Duminica seara(14 februarie) , la spital, a luat fara nicio problema.Luni dimineata...am uitat eu sa-i dau...a mai luat abia luni seara, dupa operatie. Marti dimineata (de fapt era trecut de 10.30) il ia cu chiu cu vai si cu "icneli".Vine marti seara...Chin!Si pentru noi si pentru ea!Nu vrea in ruptul capului sa ia medicamentul...E 8.30 seara. Pana la 11.30 am incercat tot ce era posibil...rugaminti, explicatii, in seringa, in lingurita, amestecat cu lapte...tot ce ne-a trecut la ora aia prin cap( iau cu mama, papa pleaca...iau eu cu lingurita.Voi plecati ca il iau eu singura...).Am recurs si la forta...No chance!Ba avea nevoie la toaleta...ba "dupa ce mananc", ba...isi mai amintea nu stiu ce...Pana la urma reusim sa ii introducem in gura 1/2 din doza...Urmeaza...totul(inclusiv masa de seara) sfarseste pe gresia din bucatarie) :(......
Oare chiar are sens sa stresez copilul cu medicamentul daca ii provoaca greata??? Numai mirosul si o facea sa icneasca! Eu sunt pro explicat si no way we force the child!
Sunam la 15(urgente).Acolo ni se spune ca trebuie sa ia medicamentul...Il intrebam daca nu il au sub o alta forma? Se pare ca nu...ar fii injectabil dar e folosit doar pentru cei ce au gastro...In fine, in mare erau foarte uimiti ca nu reusim sa-i dam medicamentul! Sun la spitalul unde a fost operata.Acelasi raspuns!Ii spun ca-l vomita, ca nu ca nu vrea sa-l ia, dar pur si simplu e "fizic".Nu reuseste sa il ia.Ma ia de "dusa".(precizez ca a mea copila, inafara de perioada cand era bebe, nu a reusit sa ia niciodata siropuri...chiar si cu mancarea e mai greu.Daca ii dau ceva ce nu cunoaste nici nu gusta!) Imi spune ca dr chirurg e in operatie, iar ca ea are multa lume in sala de asteptare.Ok.Lasam copilul linistit.A doua zi(cum mi se tot repeta ca nu stiu eu cum sa iau copilul sa-l fac sa ia medicamentul) il las pe papa...Dimineata a incercat putin, a vazut ca nu merge, pranz si seara nici n-a mai incercat.Eram putin linistiti pentru ca nu a facut febra.
Joi mergem la spital la schimbat pansamentul. Urat! :( Se infectase :( Spun asistentei ca n-a mai luat antibioticul.Primesc o "mustruluiala" strasnica.Era urat.Daca si a doua zi ar fii fost la fel urma sa cheme chirurgul si ar fii fost sanse mari sa intre iar in blocul operator.Karine aude toata discutia.Eu speriata toata.Franck calm.Ajungem acasa si urmeaza "circul"....Timp de 25 de minute...am inceput cu explicatii...apoi cu amenintari ce s-au terminat cu tipete!Eram disperata!(mama nebuna stiu) I-am dat un servetel si am pus-o sa-si aleaga parfumul care il vroia(al meu, al ei sau al lui papa) ca sa nu mai simta mirosul siropului.Apoi am pus-o sa-si aleaga un desert care sa-l ia inainte si dupa sirop, plus apa sau suc.Eram in stare sa fac orice, doar sa ia amaratul ala de sirop!Amenintarea a fost ca mergem iar la spital si mama si papa nu vor mai sta cu ea.Vor fii obligati sa plece!(papa m-a mustruluit-pe buna dreptate- ca prinde frica de spitale) Faza ca te ataca microbii si ca or sa castige ei nu mai mergea demult.Primeste o fatza trista!Se supara.Daca vrei o inimioara iei medicamentul.Cu chiu cu vai il ia pe tot in 3 reprize! Primeste felicitari, pupici si inimioara.(toate se intamplau inainte de masa, de teama sa nu vomite)
Seara il ia ceva mai usor(in 4-5 reprize cu flan, danette, apa, suc dar il ia).Vineri dimineata la fel.Il ia in 2 reprize si imi spune sa-i spun lu' "madame" ca a luat medicamentul :D....oare nu putea sa-l ia??? sau nu vroia??? Stau sa ma intreb....Toti mi-au spus ca nu era "fizic", ci ca nu vroia ea si pentru asta ar fii gasit orice scuza(inclusiv vomatul)....Oare??
In fine, vestea buna e ca nu mai e infectat!N-a fost nevoie de chirurg din nou :) ufff...Mai avem o doza maine dimineata si am scapat! Apoi vreo 3 saptamani de schimbat bandajul la 2-3 zile...
Oricum...sa spun si partea pozitiva :) Sunt super atenti la tratat copiii aici! Copilul nu trebuie sa sufere! Nu trebuie sa-i fie frica! Injectiile nu le prescriu copiilor pentru ca sunt dureroase si spun "pentru ce sa chinuim copilul daca nu este cazul".La orice(anestezie, operatie, bandaj) mai intai le explica copiilor ce va urma, ce vor face, cum vor face pe intelesul lor. La bandaj umbla ca si cu oul!!Nu gasesti nicio nebuna sa traga pur si simplu!Plus ca sunt si foarte atenti ce spun si cum spun;Le distrag atentia, ii pun si pe ei(copii) sa ajute la facut bandajul...Din punctul asta de vedere "jos palaria"...In sala de asteptare sunt animatoare care fac diverse activitati cu copiii.Mai la tot pasul ai jucarii , ursuleti agatati sau desenati pe pereti...
Sala de urgente e plina tot timpul!Sunt foarte multi care in loc sa mearga la pediatru sau la medicul de familie se trezesc(din nu stiu ce motiv) la urgente si aici sunt obligati sa-i vada(de aici "coada de asteptare")...Spitalul unde am fost se pare ca e pe lista spitalelor ce se vor inchide(sunt 3 spitale pediatrice in Paris si unul va fii inchis) desi e plin de pacienti.
Gata
marți, 16 februarie 2010
lectie de curaj (la 4 ani) partea a doua
Poate ca titlul suna a "prea mult" , dar pentru mine a fost o adevarata curajoasa! M-a luat cu brio...
Dupa cum spuneam in prima parte, Karine a adormit bustean...noi mai putin...Am reusit sa dormim cateva ore chinuite(3-4).La ora 6 ne-am trezit cu greu.Bagajul era pregatit de cu seara.La 6.40 am trezit copila...care s-a trezit ca un ingeras...Am imbracat-o si am plecat.Nu trebuia sa manance si sa bea nimic timp de 6 ore inainte de a intra in blocul de operatie.Avea pe Suze in gura si "mesteca" la ea. La 7 fix am pornit, cu gandul ca poate evitam putin din trafic. Am ajuns la 8.20. Ne-am prezentat la urgente. Pareau ca nu stiu cine suntem si de unde venim...A trebuit sa repetam de cateva ori catorva persoane diferite...hmmm.Eram calmi.Intelegeam ca e un alt schimb si ca, na...n-au avut timp sa preia toate dosarele...Pe la 9 vine vestea "nu avem locuri nici acum" Cool...M-am cam enervat.Le-am cerut transferul la un alt spital sau alta clinica privata sau macar lista cu alte clinici care efectueaza aceasta operatie. Au zis sa mai asteptam 45 de minute pana vin si ceilalti medici ca sa vedem ce si cum.La traficul din Paris la ora aia oricum n-am fii putut ajunge la un alt spital mai repede de 45 de minute si acolo ar fi trebuit sa refacem toate cele (dosarul complet) ca si cum am fii fost atunci veniti in urgente.Ne spun ca suntem prioritari cum avem deja dosarul facut...ok...
Va imaginati cat de lungi erau minutele...Stateam in sala de asteptare...Vine una(o asistenta) sa-i ia temperatura si tensiunea...Pana la urma vede ca are dosarul si nu-i mai face nimic. Se face 10.Trecusera cu brio cele 45 min. ne deplasam sa vedem ce si cum...Inca nimic. Pe la 10.30 apare doctorita(internista cred) pe care o vazusem cu o zi in urma si care ne spusese sa venim a doua zi la 8.30.Isi cere scuze (macar atat) spunandu-ne ca de dimineata da telefoane sa gaseasca un loc in spital...dar ca e full si ca fiind dimineata infirmierele se ocupa mai intai de pacienti si apoi de "pregatirea" camerelor.Cool!!!Dar, de ce ne-ai chemat de la 8.30???Copilul ar fii putut macar sa mai doarma, daca de mancat tot nu are voie...Pleaca spunand ca ne tine la curent.Mai vine cineva(tot doctorita cred) care ne spune acelasi lucru. Spunea ca blocul operator e pregatit, dar cum nu avem camera, nu poate intra in bloc....
Am uitat sa spun ca in seara de duminica mi s-au parut ok medicii si toti ceilalti.Erau tineri si pareau de incredere. Acum insa se vedea clar lipsa de comunicare intre diferitele departamente!
In cele din urma, pe la 11.30 avem o camera. Vine infirmiera care urma sa aiba grija de noi sa ne conduca in camera(era o camera provizorie din cadrul unui alt departament-nu cel de ortopedie pediatrica-) .Franck a plecat sa faca actele de internare(in sfarsit) pentru a putea intra cat mai repede in bloc, iar noi ne-am instalat in camera. Apoi i-am facut dusul Karinei (cu betadina, cum se face aici inainte de a intra in blocul operator).imi spuneam...gata, in maxim jumatate de ora intra in bloc...:(...ma bucuram si eram trista...
La dus..."Dar de ce samponul asta miroase asa urat?Trebuia sa luam noi de acasa" :)) A trebuit sa-i explic ca e dezinfectant, ca omoara microbii...Noroc ca nu a trebuit sa o spal si pe cap.Si nu i-am spalat nici fata cu betadina.Nu suporta mirosul.Apoi i-am dat "rochita pentru sala de operatie" care nu era pe masura ei :) Innota in ea, dar ea a fost foarte incantata de ea :)
Back in the room.(dusul nu era in camera...aveau doar cadita pentru bebelusi si Karine nu mai intra in ea) Franck venise intre timp. Karine foarte vesela.Statea in pat cu OUI-OUI si Pinocchio si pernita ei, imbracata cu "rochita" careia a trebuit sa-i fac cateva noduri ca sa nu atarne pe jos :D. Incepuse sa i se faca foame. Intreba mereu cand mancam ca ei ii e foame. A zis ca ea vrea cartofi prajiti cu sandwichuri.Ii explicam ca trebuie sa aiba putina rabdare, ca trebuie sa mergem sa reparam degetelul si apoi, dupa ce se trezeste, poate manca. Totul in ordine. A trecut o alta doctorita spunandu-ne ca in curand trebuie sa mergem in bloc.Apoi o alta asistenta care ii lua temperatura si tensiunea.Se face 12.30, 13. Eu nu mancasem si nu bausem nici eu nimic toata ziua.Franck mancase ceva cereale pana sa se trezeasca Karine. Deja imi pierd rabdarea. Vorbesc cu un asistent( cred) care era in camera de garda.Cerem sa stim ce se intampla.Ni se spune ca e blocul ocupat.Ok...macar spuneti-ne o ora aproximativa...Nu va putem da o ora aproximativa.Deja eram eu enervata, Franck tensionat.Se facuse ora 14 si inca nimic.Nu era posibil asa ceva!!Trecusera 22 de ore de cand venisem in serviciul de urgente! Ne-am spus clar nemultumirea!!Au zis ca fac tot ce pot! Ok, dar vrem sa stim cat mai repede! Copilul e nemancat nebaut! Putea lua linistita micul dejun!!! Este inacceptabil!!! Inteleg si par sa ne compatimeasca( cum sunt francezii...incearca sa aplaneze conflictele...zic ca tine, fac ca ei) In cazul asta poate nici nu va fii operata azi.Nu ne pot da un raspuns.spun ca apar cazuri mai grave care trec inainte.Ok, dar de ce ne-ati chemat de la 8??(unul din medicii care se perinda pe acolo, ne spusese ca intr-adevar a fost o mare greseala sa ne chme de la 8 stiindu-se foarte clar ca abia in sfarsitul diminetii se pot elibera camere...cool!! ) Tragem concluzia ca se comunica foarte greu intre departamente (ortopedie, urgente, bloc operator) .Nu ne contrazic.
Karine in schimb era foare calma...Ii citeam povesti(ba eu , ba papa), faceam teatru de papusi cu Oui-Oui si Pinocchio si ea radea in hohote...Momentul de gratie a fost cand papa a inceput sa-i citeasca Pinocchio in romaneste! "Nu e bine asa!" si radea...Apoi l-a rugat sa spuna in franceza(nu suna deloc bine "romana" lui papa :D )...Mai se uita la desene pe telefon...Era foarte calma si cuminte.doar ca ii era foame si intreba mereu "Dar noi cand mancam?"In cele din urma...pe la 14.45 adoarme copilul.Vine asistenta pt tensiune si temperatuta.O fac foarte clar sa inteleaga ca abia a adormit( cred ca am fost destul de "raspicata") Nu a deranjat-o.Pe la 15 apare doctorita care ne luase in primire o data cu camera.ne intreaba daca e totul ok? Noi...?????....
Si vede ca fata inca nu fusese operata!Se enerveaza si pleaca glont catre telefon.O aud tipand. Cerea blocului operator sa faca imediat loc."Copilul e nemancat si gata de operatie!Ce mai asteapta???"probabil cei din telefon spun ca trebuie dosarul de la anestezie..si dusul ca o aud pe doctorita spunand "Ce anestezista?A fost deja vazuta aseara.Si a facut si dus de la ora 11 cu mama ei!" inchide si vine la noi cerandu-si scuze.Fusese prinsa cateva ore intr-o sedinta.A spus ca urcam acum in bloc.Vine asistenta si ii pune iar un "supozitor lichid". Karine se trezeste intre timp...apoi e asa...motaia.
Urcam....o aseaza pe pat si vine si momentul cand trebuia sa o lasam sa plece fara noi...Mie personal imi venea sa plang, dar stiam ca nu trebuie sa ma simta moale ca e de rau.I-am explicat.
-"Karine, mama si papa nu mai pot merge mai departe cu tine.mergi cu madame si apoi o sa suflii intr-un balon, iti pun o masca pe fata..."
-"Dar, de ce? Eu vreau cu tine!"
Upss...momentul de care imi era cel mai frica! :( Ma tinea strans de mana...OMG!Ce fac???
-"Mama nu are voie sa treaca ca nu a facut dus ca tine!Eu sunt plina de microbi"
Simteam ca lumea din jur se grabea....O pupacesc!
-"Uite, te tii strans de bara asta, da pui? Si stiu ca esti o fetita curajoasa!O sa adormi si cand te trezesti mama si papa or sa fie langa tine..."
Am pupacit-o amandoi si a plecat...
Cumplit...Nu pot sa descriu ce sentiment ...
Nu ma gadeam decat la minutele alea lungi prin care a trecut biata mea copila din momentul cand a plecat de langa noi si pana au adormit-o...Eu, cand am fost operata stiu ce sentiment ciudat si cum ai chef sa te ridici si sa o iei la fuga, dar ea? O fetita de 4 ani....:(
Dar ea era foarte calma si nici nu a plans(am intrebat-o dupa ce a iesit).
Nu stiu exact cat a durat...Stiu doar ca asteptam si ma plimbam pe culoar.Vine doctorita.Spune ca totul e ok.Vorbea cam mult.Ca operatia a decurs bine, ne-a descris ce au facut...dar ca nu garanteaza ca nu va ramane nicio cicatrice.Vom vedea in timp in functie de fiecare.Printre altele zice ca sa nu ne speriem daca auzim plangand ca sunt obligati sa o trezeasca.
-Cum? E deja treaza???
-Nu isi va aminti nimic!
-Dar i-am promis ca sunt langa ea cand se trezeste!
-Intrebari ceva?
-Cand pot sa merg la ea???
Merge sa vada ce si cum si in urmatoarele 5 minute intram in sala de reanimare.Aici nu putea intra decat unul dintre parinti, asa ca Franck a ramas afara asteptand.Intru...Era legata cu tot felul si cu un furtun in aer ce pompa oxigen cred.O iau de manuta.Dormea cred.Dar in cateva minute sau secunde incepu sa clipeasca...nu stiu cat era ceasul.16 sau ceva mai devreme...
Clipea, dormea...si tot asa.Vorbeam cu ea si parea ca aude si intelege tot.Dupa ceva timp se trezeste cu ochii mari curioasa sa vada ce e in jur...:) Ii explica sa nu-si faca griji, ca gata i-au schimbat pansamentul si ca suntem aici pana se trezeste de tot. primul lucru care l-a spus, dupa ce s-a dezmeticit a fost "Et on peut manger maintenant?"(Si putem manca acum?) :)) M-a facut sa rad :) Mai trebuie sa asteptam putin.Intreb si mi se spune ca la 17.30 poate bea si la 18.30 poate manca.Apoi resin spunand ca incepand cu 18.00 poate manca.
Isi revine foarte repede.Stateam la povesti amandoua.Ne uitam pe pereti(unde erau tot felul de chestii .Eu am spus ca sunt desenate si ea m-a corectat spunandu-mi ca sunt lipite! si avea dreptate...cred ca eram eu sub efectul anesteziei nu ea! :D ) si la ursuletii agatati pe dispozitivele medicale.era si un bebelus in sala pe care karine l-a privit cu foarte mare atentie.Tot veneau si ieseau pacienti.Erau mai multe blocuri operatoare si sala de reanimare avea vreo 6-7 pacienti.Se facuse 17 si ne plictisisem.Karine tot vroia sa se ridice sa se uite in jur.Cam greu.Avea la un piciorus nu stiu ce, la altul i se monitoriza tensiunea, 3 electrozi pt ritmul cardiac, perfuzia intr-o mana si pansamentul la cealalta.Eu una puteam sa mai stau.Eram cu ea, era bine...doar ca ii era foame si vroia sa mergem mai repede in camera plus ca papa astepta pe hol(i-am dat mesaje si i-am trimis fotografii, dar el inca nu o vazuse live)
Iar probleme...tot nu aveau camere libere(ne pusesera sa plecam din camera provizorie spunand ca pana iese din operatie o sa fie o alta camera libera)...in fine.La 17.30 ne intoarcem in aceasi camera. :)...Ii era sete...a baut muuultaaaa apa.I-am dat cate o gurita si pe o perioada mai lunga , dar ii era sete.Papa pleaca sa cumpere de mancare(si noi eram morti de foame si sete si abia acum incepeam sa realizam)
Ii aduc de mancare si de la spital...compot, iaurt, suc...dar fata mea daca nu e ceva ce cunoaste , nu se prea atinge.Compotul era mere-banane, nu s-a atins(trebuie sa fie mere-mere si andros alta marca nu!!), iaurtul la fel...A baut sucul si a venit papa cu sandwichuri si cu mancarea pregatita de mine de acasa.A ras 2 sandwichiuri mari!!!Ii dadeam cate putin, cu frica, dar cerea mereu!Apa multa si suc si a mai mancat si mandarina si danette.
Toate bune, doar ca inca era monitorizata si nu se putea juca cu parul...asa ca mama a trebuit sa stea la cheremul ei! (fata mea se joaca cu parul, ca si mine de altfel...sunt multe "dezbaterii pe tema" eu zic ca e un simplu tic si atat!) Asa ca stateam cu capul aproape de mana ei ca sa se poata juca :D. Acum era ok...Stiam ca pe la 22 ne face iesirea si putem pleca.Asteptam sa ni se dea verde.Noi eram rupti de somn(eu cred ca am adormit pe scaun si cu capul pe pat,Franck atipea pe scaun) iar karine in plina forma! Se uita la desene si striga la noi sa ne trezim :D ca ei nu-i e somn ca a dormit deja! :)
9.45 se duce Franck sa vada ce si cum....Imediat vin sa ne faca iesirea(raspunsul).Imediatul asta a durat vreo ora :D In sfrasit isi iesise si Franck din minti .Era nervos si s-a dus sa se "certe" cu ei....Eu fusesem nervoasa de dimineata.Acum sincer, iafara ca eram obosita si ca ma durea spatele....buf...eram zen :)
Aproape de 23 iesim! Youpiiiiii!!!
Franck se duce inainte sa ia masina si noi usor spre poarta spitalului....
Fata mea- "C'etait bien si papa etait avec nous!"("Era bine daca era si papa cu noi")
-"Dar de ce??S-a dus doar sa ia masina"
-"Parce qu'il me prendrait dans ses bras!"("Pentru ca m-ar fii luat in brate")
-:) "Vrei in brate?"
-"Da!"
Eh? Diplomata...o ia de la distanta sa ajunga la punctul sensibil...Am luat-o, na!Da-l incolo de spate!N-are decat 19 kilograme. :D
Si pe la 11.40 noaptea am ajuns rupti acasa si am dormit (aproape bustean) toti 3 pana a doua zi pe la 8.30 cand un"monstru mic" ne-a dat trezirea! :)
Dupa cum spuneam in prima parte, Karine a adormit bustean...noi mai putin...Am reusit sa dormim cateva ore chinuite(3-4).La ora 6 ne-am trezit cu greu.Bagajul era pregatit de cu seara.La 6.40 am trezit copila...care s-a trezit ca un ingeras...Am imbracat-o si am plecat.Nu trebuia sa manance si sa bea nimic timp de 6 ore inainte de a intra in blocul de operatie.Avea pe Suze in gura si "mesteca" la ea. La 7 fix am pornit, cu gandul ca poate evitam putin din trafic. Am ajuns la 8.20. Ne-am prezentat la urgente. Pareau ca nu stiu cine suntem si de unde venim...A trebuit sa repetam de cateva ori catorva persoane diferite...hmmm.Eram calmi.Intelegeam ca e un alt schimb si ca, na...n-au avut timp sa preia toate dosarele...Pe la 9 vine vestea "nu avem locuri nici acum" Cool...M-am cam enervat.Le-am cerut transferul la un alt spital sau alta clinica privata sau macar lista cu alte clinici care efectueaza aceasta operatie. Au zis sa mai asteptam 45 de minute pana vin si ceilalti medici ca sa vedem ce si cum.La traficul din Paris la ora aia oricum n-am fii putut ajunge la un alt spital mai repede de 45 de minute si acolo ar fi trebuit sa refacem toate cele (dosarul complet) ca si cum am fii fost atunci veniti in urgente.Ne spun ca suntem prioritari cum avem deja dosarul facut...ok...
Va imaginati cat de lungi erau minutele...Stateam in sala de asteptare...Vine una(o asistenta) sa-i ia temperatura si tensiunea...Pana la urma vede ca are dosarul si nu-i mai face nimic. Se face 10.Trecusera cu brio cele 45 min. ne deplasam sa vedem ce si cum...Inca nimic. Pe la 10.30 apare doctorita(internista cred) pe care o vazusem cu o zi in urma si care ne spusese sa venim a doua zi la 8.30.Isi cere scuze (macar atat) spunandu-ne ca de dimineata da telefoane sa gaseasca un loc in spital...dar ca e full si ca fiind dimineata infirmierele se ocupa mai intai de pacienti si apoi de "pregatirea" camerelor.Cool!!!Dar, de ce ne-ai chemat de la 8.30???Copilul ar fii putut macar sa mai doarma, daca de mancat tot nu are voie...Pleaca spunand ca ne tine la curent.Mai vine cineva(tot doctorita cred) care ne spune acelasi lucru. Spunea ca blocul operator e pregatit, dar cum nu avem camera, nu poate intra in bloc....
Am uitat sa spun ca in seara de duminica mi s-au parut ok medicii si toti ceilalti.Erau tineri si pareau de incredere. Acum insa se vedea clar lipsa de comunicare intre diferitele departamente!
In cele din urma, pe la 11.30 avem o camera. Vine infirmiera care urma sa aiba grija de noi sa ne conduca in camera(era o camera provizorie din cadrul unui alt departament-nu cel de ortopedie pediatrica-) .Franck a plecat sa faca actele de internare(in sfarsit) pentru a putea intra cat mai repede in bloc, iar noi ne-am instalat in camera. Apoi i-am facut dusul Karinei (cu betadina, cum se face aici inainte de a intra in blocul operator).imi spuneam...gata, in maxim jumatate de ora intra in bloc...:(...ma bucuram si eram trista...
La dus..."Dar de ce samponul asta miroase asa urat?Trebuia sa luam noi de acasa" :)) A trebuit sa-i explic ca e dezinfectant, ca omoara microbii...Noroc ca nu a trebuit sa o spal si pe cap.Si nu i-am spalat nici fata cu betadina.Nu suporta mirosul.Apoi i-am dat "rochita pentru sala de operatie" care nu era pe masura ei :) Innota in ea, dar ea a fost foarte incantata de ea :)
Back in the room.(dusul nu era in camera...aveau doar cadita pentru bebelusi si Karine nu mai intra in ea) Franck venise intre timp. Karine foarte vesela.Statea in pat cu OUI-OUI si Pinocchio si pernita ei, imbracata cu "rochita" careia a trebuit sa-i fac cateva noduri ca sa nu atarne pe jos :D. Incepuse sa i se faca foame. Intreba mereu cand mancam ca ei ii e foame. A zis ca ea vrea cartofi prajiti cu sandwichuri.Ii explicam ca trebuie sa aiba putina rabdare, ca trebuie sa mergem sa reparam degetelul si apoi, dupa ce se trezeste, poate manca. Totul in ordine. A trecut o alta doctorita spunandu-ne ca in curand trebuie sa mergem in bloc.Apoi o alta asistenta care ii lua temperatura si tensiunea.Se face 12.30, 13. Eu nu mancasem si nu bausem nici eu nimic toata ziua.Franck mancase ceva cereale pana sa se trezeasca Karine. Deja imi pierd rabdarea. Vorbesc cu un asistent( cred) care era in camera de garda.Cerem sa stim ce se intampla.Ni se spune ca e blocul ocupat.Ok...macar spuneti-ne o ora aproximativa...Nu va putem da o ora aproximativa.Deja eram eu enervata, Franck tensionat.Se facuse ora 14 si inca nimic.Nu era posibil asa ceva!!Trecusera 22 de ore de cand venisem in serviciul de urgente! Ne-am spus clar nemultumirea!!Au zis ca fac tot ce pot! Ok, dar vrem sa stim cat mai repede! Copilul e nemancat nebaut! Putea lua linistita micul dejun!!! Este inacceptabil!!! Inteleg si par sa ne compatimeasca( cum sunt francezii...incearca sa aplaneze conflictele...zic ca tine, fac ca ei) In cazul asta poate nici nu va fii operata azi.Nu ne pot da un raspuns.spun ca apar cazuri mai grave care trec inainte.Ok, dar de ce ne-ati chemat de la 8??(unul din medicii care se perinda pe acolo, ne spusese ca intr-adevar a fost o mare greseala sa ne chme de la 8 stiindu-se foarte clar ca abia in sfarsitul diminetii se pot elibera camere...cool!! ) Tragem concluzia ca se comunica foarte greu intre departamente (ortopedie, urgente, bloc operator) .Nu ne contrazic.
Karine in schimb era foare calma...Ii citeam povesti(ba eu , ba papa), faceam teatru de papusi cu Oui-Oui si Pinocchio si ea radea in hohote...Momentul de gratie a fost cand papa a inceput sa-i citeasca Pinocchio in romaneste! "Nu e bine asa!" si radea...Apoi l-a rugat sa spuna in franceza(nu suna deloc bine "romana" lui papa :D )...Mai se uita la desene pe telefon...Era foarte calma si cuminte.doar ca ii era foame si intreba mereu "Dar noi cand mancam?"In cele din urma...pe la 14.45 adoarme copilul.Vine asistenta pt tensiune si temperatuta.O fac foarte clar sa inteleaga ca abia a adormit( cred ca am fost destul de "raspicata") Nu a deranjat-o.Pe la 15 apare doctorita care ne luase in primire o data cu camera.ne intreaba daca e totul ok? Noi...?????....
Si vede ca fata inca nu fusese operata!Se enerveaza si pleaca glont catre telefon.O aud tipand. Cerea blocului operator sa faca imediat loc."Copilul e nemancat si gata de operatie!Ce mai asteapta???"probabil cei din telefon spun ca trebuie dosarul de la anestezie..si dusul ca o aud pe doctorita spunand "Ce anestezista?A fost deja vazuta aseara.Si a facut si dus de la ora 11 cu mama ei!" inchide si vine la noi cerandu-si scuze.Fusese prinsa cateva ore intr-o sedinta.A spus ca urcam acum in bloc.Vine asistenta si ii pune iar un "supozitor lichid". Karine se trezeste intre timp...apoi e asa...motaia.
Urcam....o aseaza pe pat si vine si momentul cand trebuia sa o lasam sa plece fara noi...Mie personal imi venea sa plang, dar stiam ca nu trebuie sa ma simta moale ca e de rau.I-am explicat.
-"Karine, mama si papa nu mai pot merge mai departe cu tine.mergi cu madame si apoi o sa suflii intr-un balon, iti pun o masca pe fata..."
-"Dar, de ce? Eu vreau cu tine!"
Upss...momentul de care imi era cel mai frica! :( Ma tinea strans de mana...OMG!Ce fac???
-"Mama nu are voie sa treaca ca nu a facut dus ca tine!Eu sunt plina de microbi"
Simteam ca lumea din jur se grabea....O pupacesc!
-"Uite, te tii strans de bara asta, da pui? Si stiu ca esti o fetita curajoasa!O sa adormi si cand te trezesti mama si papa or sa fie langa tine..."
Am pupacit-o amandoi si a plecat...
Cumplit...Nu pot sa descriu ce sentiment ...
Nu ma gadeam decat la minutele alea lungi prin care a trecut biata mea copila din momentul cand a plecat de langa noi si pana au adormit-o...Eu, cand am fost operata stiu ce sentiment ciudat si cum ai chef sa te ridici si sa o iei la fuga, dar ea? O fetita de 4 ani....:(
Dar ea era foarte calma si nici nu a plans(am intrebat-o dupa ce a iesit).
Nu stiu exact cat a durat...Stiu doar ca asteptam si ma plimbam pe culoar.Vine doctorita.Spune ca totul e ok.Vorbea cam mult.Ca operatia a decurs bine, ne-a descris ce au facut...dar ca nu garanteaza ca nu va ramane nicio cicatrice.Vom vedea in timp in functie de fiecare.Printre altele zice ca sa nu ne speriem daca auzim plangand ca sunt obligati sa o trezeasca.
-Cum? E deja treaza???
-Nu isi va aminti nimic!
-Dar i-am promis ca sunt langa ea cand se trezeste!
-Intrebari ceva?
-Cand pot sa merg la ea???
Merge sa vada ce si cum si in urmatoarele 5 minute intram in sala de reanimare.Aici nu putea intra decat unul dintre parinti, asa ca Franck a ramas afara asteptand.Intru...Era legata cu tot felul si cu un furtun in aer ce pompa oxigen cred.O iau de manuta.Dormea cred.Dar in cateva minute sau secunde incepu sa clipeasca...nu stiu cat era ceasul.16 sau ceva mai devreme...
Clipea, dormea...si tot asa.Vorbeam cu ea si parea ca aude si intelege tot.Dupa ceva timp se trezeste cu ochii mari curioasa sa vada ce e in jur...:) Ii explica sa nu-si faca griji, ca gata i-au schimbat pansamentul si ca suntem aici pana se trezeste de tot. primul lucru care l-a spus, dupa ce s-a dezmeticit a fost "Et on peut manger maintenant?"(Si putem manca acum?) :)) M-a facut sa rad :) Mai trebuie sa asteptam putin.Intreb si mi se spune ca la 17.30 poate bea si la 18.30 poate manca.Apoi resin spunand ca incepand cu 18.00 poate manca.
Isi revine foarte repede.Stateam la povesti amandoua.Ne uitam pe pereti(unde erau tot felul de chestii .Eu am spus ca sunt desenate si ea m-a corectat spunandu-mi ca sunt lipite! si avea dreptate...cred ca eram eu sub efectul anesteziei nu ea! :D ) si la ursuletii agatati pe dispozitivele medicale.era si un bebelus in sala pe care karine l-a privit cu foarte mare atentie.Tot veneau si ieseau pacienti.Erau mai multe blocuri operatoare si sala de reanimare avea vreo 6-7 pacienti.Se facuse 17 si ne plictisisem.Karine tot vroia sa se ridice sa se uite in jur.Cam greu.Avea la un piciorus nu stiu ce, la altul i se monitoriza tensiunea, 3 electrozi pt ritmul cardiac, perfuzia intr-o mana si pansamentul la cealalta.Eu una puteam sa mai stau.Eram cu ea, era bine...doar ca ii era foame si vroia sa mergem mai repede in camera plus ca papa astepta pe hol(i-am dat mesaje si i-am trimis fotografii, dar el inca nu o vazuse live)
Iar probleme...tot nu aveau camere libere(ne pusesera sa plecam din camera provizorie spunand ca pana iese din operatie o sa fie o alta camera libera)...in fine.La 17.30 ne intoarcem in aceasi camera. :)...Ii era sete...a baut muuultaaaa apa.I-am dat cate o gurita si pe o perioada mai lunga , dar ii era sete.Papa pleaca sa cumpere de mancare(si noi eram morti de foame si sete si abia acum incepeam sa realizam)
Ii aduc de mancare si de la spital...compot, iaurt, suc...dar fata mea daca nu e ceva ce cunoaste , nu se prea atinge.Compotul era mere-banane, nu s-a atins(trebuie sa fie mere-mere si andros alta marca nu!!), iaurtul la fel...A baut sucul si a venit papa cu sandwichuri si cu mancarea pregatita de mine de acasa.A ras 2 sandwichiuri mari!!!Ii dadeam cate putin, cu frica, dar cerea mereu!Apa multa si suc si a mai mancat si mandarina si danette.
Toate bune, doar ca inca era monitorizata si nu se putea juca cu parul...asa ca mama a trebuit sa stea la cheremul ei! (fata mea se joaca cu parul, ca si mine de altfel...sunt multe "dezbaterii pe tema" eu zic ca e un simplu tic si atat!) Asa ca stateam cu capul aproape de mana ei ca sa se poata juca :D. Acum era ok...Stiam ca pe la 22 ne face iesirea si putem pleca.Asteptam sa ni se dea verde.Noi eram rupti de somn(eu cred ca am adormit pe scaun si cu capul pe pat,Franck atipea pe scaun) iar karine in plina forma! Se uita la desene si striga la noi sa ne trezim :D ca ei nu-i e somn ca a dormit deja! :)
9.45 se duce Franck sa vada ce si cum....Imediat vin sa ne faca iesirea(raspunsul).Imediatul asta a durat vreo ora :D In sfrasit isi iesise si Franck din minti .Era nervos si s-a dus sa se "certe" cu ei....Eu fusesem nervoasa de dimineata.Acum sincer, iafara ca eram obosita si ca ma durea spatele....buf...eram zen :)
Aproape de 23 iesim! Youpiiiiii!!!
Franck se duce inainte sa ia masina si noi usor spre poarta spitalului....
Fata mea- "C'etait bien si papa etait avec nous!"("Era bine daca era si papa cu noi")
-"Dar de ce??S-a dus doar sa ia masina"
-"Parce qu'il me prendrait dans ses bras!"("Pentru ca m-ar fii luat in brate")
-:) "Vrei in brate?"
-"Da!"
Eh? Diplomata...o ia de la distanta sa ajunga la punctul sensibil...Am luat-o, na!Da-l incolo de spate!N-are decat 19 kilograme. :D
Si pe la 11.40 noaptea am ajuns rupti acasa si am dormit (aproape bustean) toti 3 pana a doua zi pe la 8.30 cand un"monstru mic" ne-a dat trezirea! :)
funny
Bancul preferat al Karinei: "Doi delfini in apa, vorbeau:- Hei, auzi ce-ti spun?-Nu, mi-a intrat apa in urechi "....cica a ras mai bine de un minut :)
Eu si Karine jucandu-ne.Eu era fetita, Karine era mama.
eu:-Daca eu sunt fetita...Mama!Vreau sa mananc!Vreau cartofi prajiti si friptura!Si clatite!"
Karine:-"hmm...Vas chez papa!" ("Du-te la taica-tu!")
:D
Mai sunt cateva, dar nu mi le mai amintesc...le notez pe parcurs...
17.02.2006
Ii dau un pupicc pe nasuc si-i spun:
-Ti-am pupat ochisorul!
-Ba nu!Nasucul.
-Ochisorul...
-Ba minti!Nasucul!
-Mint?
-Da, ca ti-a crescut nasucul!
:D...ca doar Pinocchio e una din povestile preferate...
Karine cu bandajul la mana...
-Mama, nu pot!
-Ce nu poti??
-Sa dau cu parfum...:(
si-mi arata ca nu se poate da cu parfum pe incheietura mainii si apoi dupa urechi :))
-Lasa mama, ca ne dam cu parfum doar cu o mana...
Eu si Karine jucandu-ne.Eu era fetita, Karine era mama.
eu:-Daca eu sunt fetita...Mama!Vreau sa mananc!Vreau cartofi prajiti si friptura!Si clatite!"
Karine:-"hmm...Vas chez papa!" ("Du-te la taica-tu!")
:D
Mai sunt cateva, dar nu mi le mai amintesc...le notez pe parcurs...
17.02.2006
Ii dau un pupicc pe nasuc si-i spun:
-Ti-am pupat ochisorul!
-Ba nu!Nasucul.
-Ochisorul...
-Ba minti!Nasucul!
-Mint?
-Da, ca ti-a crescut nasucul!
:D...ca doar Pinocchio e una din povestile preferate...
Karine cu bandajul la mana...
-Mama, nu pot!
-Ce nu poti??
-Sa dau cu parfum...:(
si-mi arata ca nu se poate da cu parfum pe incheietura mainii si apoi dupa urechi :))
-Lasa mama, ca ne dam cu parfum doar cu o mana...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
