o fetita cu rochita

o fetita cu rochita
Karine Elena Lett

joi, 11 martie 2010

de ce? de ce? de ce?

azi ...numai in de ce-uri m-a tinut! La inceput stai, explici...apoi...(aveam si bagajele de facut si trebuia sa o bag si la somn si era si tarziu...) nu mai...deja nu mai auzeam tot ce spunea...
Inainte sa puna intreabarea ii raspundeam direct "Nu stiu" si o busea rasul! si mai tare isi storcea creierasul sa-mi puna si alte intrebari...
Printre intrebari...
"De ce inca mai curgea apa din dus dupa ce l-am oprit? Si de ce picatura mica si cea mare formeaza o picatura si mai mare?"
"Mama, voi cand o sa muriti?Toata lumea moare?"
"Tu cum o sa fii cand o sa fii bunica?"
Buf...nu mai stiu...
Cert e ca a fost in mare verva azi...De dimineata!A plecat topaind la scoala!Nu stiu cum sunt alti copii, dar a mea nu merge normal!Ea topaie!Face doi pasi si al treilea e sarit! :D Si vorbeste...are momente in care nu se mai opreste!(ca in seara asta! :D )

2 comentarii:

  1. "de ce-urile" sunt cele mai frumoase momente... dacă o să-i răspunzi... o să o faci să vadă cu mintea ce se întâmplă... o să ajungă să aibă o minte deschisă...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, intr-adevar e o perioada interesanta. "conexiunile" facute de un copil sunt total diferite de ale unui adult. Bineinteles ça ii raspund, doar ça am momente in care efectiv obosesc :) si atunci simt lipsa persoanelor apropiate( parinti prieteni frati) care mi ar acorda si mie 15 min de pauza :D

    RăspundețiȘtergere