Scriu repede cat le am fresh in minte...
Cum al meu copil s-a culcat cu chiu cu vai si tarziu in dupa-amiaza asta, nici la ora asta nu doarme...Am stat la "taclale" amandoua...
Era tare suparata pe Pinocchio al ei(baietelul ei) care facea prostii...si l-a cam caftit :D (ceva o intriga si nu stia sa se exprime).Degeaba ma chinuiam eu sa-i explic ca nu se bat copiii, ci se pedepsesc, ca mai tare isi varsa necazul pe sarmana jucarie din plus!
In fine, discutia a fost lunga...
Printre perlele scoase...
-"Karine, stii bine ca nu e frumos sa minti ca-ti creste nasul!"
-"Ba nu, ca eu nu sunt un lemn!" :D
Dupa ce s-a linistit(intre timp se suparase si pe mine, eram cea mai rea! imi spunea ca totusi copiii se bat si ca ea e mamica si ca ea decide! ) am trecut la citit povesti.Evident, Pinocchio. :)
La sfarsit ma intreaba ce sunt "adanci batraneti"...Explica-i....Pana sunt batrani, batrani.Am mai vorbit si iar revenea...
-Adica cum?
-Intai suntem copii, apoi copii mai mari(spun eu), apoi adulti,apoi parinti...
-Si Pinocchio o sa fie papa?
-Da, probabil. Dupa parinti suntem bunici..
-Si apoi?
-Si apoi strabunici...
-Si apoi nu mai suntem?intreaba ea cu un glas nevinovat...
:)...sau :(...a inteles ?!?
Tot in seara asta m-a intrebat ce inseamna "a confunda"...si m-am straduit sa-i explic, cu exemple....
Acum iar ma intreaba ce e "adanci batraneti"...Ii dau exemplul lui meme(strabunica) si ii spun ca mai batrana decat ea...Destul de greu de inteles si de explicat...
Acum ceva timp ne intreba ce este "norocul"...Tare greu mi-a fost sa explic...iar papa a dat o explicatie mai "filosofica" :)...Dar am momente in care chiar tb sa-mi storc creierii sa-i pot raspunde...Si cand ma gandesc ca e doar inceputul....
Uite ce spune acum..."Dragul meu, Pinocchio va murir..."...Ah, a vazut asta-seara un reportaj la tv cu AHN1(gripa porcina)...faceau astia o retrospectiva.Bineinteles ca a urmat "atacul de intrebari".
-De ce erau porcii morti?
Ii raspunzi si urmeaza :
-"Dar ce sunt aia virusi?"....
-"Si copiii au virusi?"....
-"C'est bisare ca les porcs sont morts.Ils sont mechants les virus!"
si multe intrebari...
grrr...si a aparut si soacra-mea...Intrigata ca de ce nu doarme copilul!?!! Ca nu doarme....ca a dormit tarziu si ca avea chef sa stea cu toata lumea la televizor, nu inchisa intr-o camera!
Nu, stiti voi, soacra le stie pe toate !:D :) "E prea multa lumina in camera!Iar calculatorul in camera nu e bun ":))) (tin sa precizez ca e pentru prima oara cand utilizam calculatorul in camera...eu scriam, ea se uita pe o carte, iar copilul meu in fiecare seara adoarme cu lumina mica aprinsa-mai puternica decat cea de aici-, uitandu-se pe o carte) S-a oferit sa-i spuna o poveste...Imi intreb fata daca e ok si e ok, asa ca ma retrag in sufragerie....:) spunandu-i soacrei ca e intrigata de virusi si de ce vazuse la tv.Bineinteles ca era tot vina mea "Eu nu-mi lasam copiii sa se uite la stfel de reportaje" :)...N-am zis nimic....
dar...A MEA NU SE UITA LA TV IN GENERAL!!!!Dar era la voi in casa! ce era sa fac? sa va sting televizorul???La noi in casa tv-ul se aprinde dupa ce se culca copilul!....
dar nah...evitam conflictele :)
ofof....
duminică, 28 februarie 2010
Ce ii place Karinei la 4 ani...
In primul rand ii place sa castice! Nu conteaza daca e intrecere la alergat, care termina primul nu stiu ce...Ea trebuie sa castige!Incercam cat putem sa-i explicam ca nu putem fii buni in toate si ca uneori castigam, alteori pierdem...In teorie, intelege foarte bine (poate explica foarte bine si altora) dar in practica...accepta destul de greu infrangerea! Daca vede ca a pierdut spune: "On a gagne tout les deux!"("Am castigat amandoua/amandoi") :)
Ii place uneori sa fie considerata drept"bebelus".Se rasfata si ma intreaba "De ce trebuie sa creasc?De ce nu pot ramane un bebelus?Pour toujours" :)....(si eu as fii vrut...)
Ii place sa se joace "de-a bucatareasa" cu bucataria ei de jucarie si cu legumele, fructele, prajiturile si mancarurile ei de plastic. :D Ne pregateste aproape zilnic ceai, cafea, ciocolata calda si de mancare. :) Bineinteles, datorita ei, am fost obligata sa invat sa fac si prajituri :D .Adica....ati pomenit voi fetita care sa nu o ajute pe mama la facut prajituri? Asa ca...facem impreuna clatite, brownie, prajitura cu ciocolata(un fel de chec) , mousse au chocolat, biscuiti(fursecuri)....si chiar ma ajuta la facut snitele!!!(pe bune, m-a surprins! da carnea prin ou, faina si chapelure(pesmet) mai bine ca mine! :D ) Deci in bucatarie ii place...Inca nu spala vase, dar ma ajuta la aranjat tacamurile dupa ce le sterg si uneori la pus masa :) (o laud, na, ca doar una am! :) )
Ii place sa se joace de-a vanzatoarea.Are un market si ne vinde tot ce prinde!Are chiar spirit comercial.O data cumparam nu stiu ce prajitura si mi-a "bagat pe gat" si capsuni motivand ca "merg foarte bine cu prajitura" ("Ca marche bien avec le gateau").Are chiar un furnizor de vine si o aprovizioneaza(daca nu are nu stiu ce fruct, spune ca nu i-a fost inca livrat), face pre-comenzi :))(adica comandam la telefon si ea le pregateste deja si apoi doar venim la ridicat comanda :)) -asta ca uneori noi avem treaba in alta camera si nu putem sta doar langa ea-), uneori face chiar si livrari la domiciliu! (se deplaseaza ea la noi) Ne face si discount-uri.Spune ca mandarinele nu erau atat de proaspete, asa ca portocalele sunt din partea casei! E uimitor cate invata printr-un banal joc! :)
Ii place sa se joace cu piticii.Asta e un joc papa-Karine.Culca piticii, ii trimite la munca, le citeste povesti...etc.Bineinteles ca ea e Alba ca Zapada.Uneori am si eu cate un rol...."La mechante maman" :D adica mama cea rea, care vine cu marul! :)
Karinei ii place foarte mult sa se deghizeze si sa se "transforme" intr-un personaj.Il interpreteaza destul de bine, iar uneori inventeaza ea personaje si mini-povesti.De altfel acum un an, doi, chiar m-am ingrijorat putin.Noroc ca pediatra m-a linistit.Karine traia parca "intr-o lume imaginara", cu prieteni imaginari....Chiar vorbea cu ei prin casa!A fost tare nostim!Acum aceste personaje imaginare se concretizeaza intr-un plus sau o papusica....inainte, nu! Vorbea cu prietenii ei T'choupi,Lalu,Pilou, apoi Pinocchio...(eroi din desene animate, dar nu reali) ...
Personajele cel mai des interpretate de ea acum sunt: Pinocchio, Geppetto,Oui-Oui,Potiron,Sournois, Finaud,Alba ca Zapada,Mama vitrega,Aurora,Ariel si vrajitoarea,Cenusareasa,surorile vitrege,mama vitrega din Cenusareasa...Alice...si multi altii(imi dau seama ca-s multi, in functie de ce chef are).
Ii place sa se joace cu ferma si animalele de la ferma, cu lego si playmobile. Petshop-urile a avut o mare pasiune la un moment dat, acum mai putin, la fel si cu masinile si garajul. Instrumentele muzicale ii plac si chiar ne cere din cele adevarate pentru copii mari, nu pentru bebelusi :D.
Ii place sa sara coarda, sa joace sotronul(cum poate) sa mearga cu bicicleta si cu trotineta(pe 2 roti mai nou, nu pe 3 ca e pt copii mici).
Uitasem...bebelusii ei ,de care are mare grija(cand vrea ea) ,ii schimba, le da sa manance, ii plimba(pana se plisctiseste si apoi, mama, papa carati caruciorul si bebelusii si pe mine eventual...).Apoi papuselele(gen barbie, printesele Disney) si bineinteles jocul "de-a doctorul"!
E o mare cataratoare!Se cocoata pe tot felul de structuri(in parcuri-gen panou de alpinism pt cei mici, "panze de paianjan",corzi,....) si-i place sa urce cat mai sus , bineinteles fara ajutor.Daca o ajutam, prefera sa coboare si sa o ia de la capat.Chiar si acum, cu degetul pansat si tot nu se abtine :). Saritul in trambulina iar ii place(de la 1,5 ani).
Ii place la piscina sau in apa in general, cu colac, placa sau cu masca si tuba chiar si in cada! :)
Chestii recente de le facem sunt puzzele-urile.N-a fost niciodata pasionata de puzzle.Facea puzzeluri simple de 4,6,9 piese in forma de animal...si acum (saptamana trecuta) a inceput sa faca "real puzzle" de 50 de piese.Sper sa o tina.
Tot de curand isi scrie numele singura (Karine) fara sa o ajutam. Reuseste sa scrie anumite cuvinte dupa dictare pe litere (papa, apa, pinocchio,Franck,Adriana...ceva genul "P de la Pinocchio, A de la Adriana., K de la Karine"...si cred ca totul se bazeaza pe memoria vizuala) Nu cunoaste toate literele(stie cateva) si cand e o litera de nu o stie, ne cere sa o scriem noi, iar ea o copiaza.
A inceput chiar sa faca mici adunari si scaderi simple (1+1, 3-2...)pana in 10 si pe degete.O mai ajutam bineinteles :).Stie sa numere in franceza pana la 30(cu mici erori la seize, dix-sept,dix-huit...), in engleza pana la 10 si in romaneste tot cam pana la 30, dar mai face greseli intre 10 si 20(uneori gen "dix spre zece") :). In general activitatile "scrise" sa spun asa ii plac si nu se plictiseste repede...
De colorat, nu se omoara sa coloreze...mai repede sa deseneze ea(melci, copaci,flori,case,oameni...) care uneori chiar seamana :).
A invatat si cuvinte in engleza...cateva ce-i drept, dar e bine asa :). Margem la gradinita(lunea, martea ,joia si vinerea-asa e aici), miercurea avem engleza si facem diverse activitati la "maison de quartier"(nu stiu sa dau un echivalent in romana...un fel de casa copiilor cu mini-activitati:colorat, decupat, lipit, margele etc.), iar sambata dimineata avem gimnastica ritmica.Nu ne plictisim deloc :)
Am cam facut un amalgam...O sa incerc sa triez alta data sa fac jocuri interior, exterior...sau nu stiu...acum tb sa plecam la meme (strabunica din partea tatalui)...
Am uitat sa spun ca de aproape o saptamana suntem la bunici, in est.A stat chiar 2 zile(pentru prima oara) singura la bunici :) si i-a placut tare mult, dar si-a luat revansa! 3 zile la rand m-a sculat de la 6! pe motiv ca-i e foame! si cand ajungeam in sufragerie si o puneam pe canapea ,pana pregateam laptele cu cereale, nu-i mai era foame!Si avea chef sa o rasfat si sa stam la povesti :) Asa ca, dupa-amiaza, ma bagam si eu la somn cu ea....ca eram ko....Nici bebe nu mi se trezea la 6 :D
:))) tocmai ii povesteam ce am scris pe blog, si-mi spune "tu dis aussi que les filles sont les meilleures!!meilleures que les garcons!!!" :) adica sa scriu ca "Fetele sunt cele mai bune!Mai bune decat baietii"...asa ca m-am conformat!
Daca o sa mai am vreun baiat m-am ars! sa vad cum "repar" asta :D!
Ii place uneori sa fie considerata drept"bebelus".Se rasfata si ma intreaba "De ce trebuie sa creasc?De ce nu pot ramane un bebelus?Pour toujours" :)....(si eu as fii vrut...)
Ii place sa se joace "de-a bucatareasa" cu bucataria ei de jucarie si cu legumele, fructele, prajiturile si mancarurile ei de plastic. :D Ne pregateste aproape zilnic ceai, cafea, ciocolata calda si de mancare. :) Bineinteles, datorita ei, am fost obligata sa invat sa fac si prajituri :D .Adica....ati pomenit voi fetita care sa nu o ajute pe mama la facut prajituri? Asa ca...facem impreuna clatite, brownie, prajitura cu ciocolata(un fel de chec) , mousse au chocolat, biscuiti(fursecuri)....si chiar ma ajuta la facut snitele!!!(pe bune, m-a surprins! da carnea prin ou, faina si chapelure(pesmet) mai bine ca mine! :D ) Deci in bucatarie ii place...Inca nu spala vase, dar ma ajuta la aranjat tacamurile dupa ce le sterg si uneori la pus masa :) (o laud, na, ca doar una am! :) )
Ii place sa se joace de-a vanzatoarea.Are un market si ne vinde tot ce prinde!Are chiar spirit comercial.O data cumparam nu stiu ce prajitura si mi-a "bagat pe gat" si capsuni motivand ca "merg foarte bine cu prajitura" ("Ca marche bien avec le gateau").Are chiar un furnizor de vine si o aprovizioneaza(daca nu are nu stiu ce fruct, spune ca nu i-a fost inca livrat), face pre-comenzi :))(adica comandam la telefon si ea le pregateste deja si apoi doar venim la ridicat comanda :)) -asta ca uneori noi avem treaba in alta camera si nu putem sta doar langa ea-), uneori face chiar si livrari la domiciliu! (se deplaseaza ea la noi) Ne face si discount-uri.Spune ca mandarinele nu erau atat de proaspete, asa ca portocalele sunt din partea casei! E uimitor cate invata printr-un banal joc! :)
Ii place sa se joace cu piticii.Asta e un joc papa-Karine.Culca piticii, ii trimite la munca, le citeste povesti...etc.Bineinteles ca ea e Alba ca Zapada.Uneori am si eu cate un rol...."La mechante maman" :D adica mama cea rea, care vine cu marul! :)
Karinei ii place foarte mult sa se deghizeze si sa se "transforme" intr-un personaj.Il interpreteaza destul de bine, iar uneori inventeaza ea personaje si mini-povesti.De altfel acum un an, doi, chiar m-am ingrijorat putin.Noroc ca pediatra m-a linistit.Karine traia parca "intr-o lume imaginara", cu prieteni imaginari....Chiar vorbea cu ei prin casa!A fost tare nostim!Acum aceste personaje imaginare se concretizeaza intr-un plus sau o papusica....inainte, nu! Vorbea cu prietenii ei T'choupi,Lalu,Pilou, apoi Pinocchio...(eroi din desene animate, dar nu reali) ...
Personajele cel mai des interpretate de ea acum sunt: Pinocchio, Geppetto,Oui-Oui,Potiron,Sournois, Finaud,Alba ca Zapada,Mama vitrega,Aurora,Ariel si vrajitoarea,Cenusareasa,surorile vitrege,mama vitrega din Cenusareasa...Alice...si multi altii(imi dau seama ca-s multi, in functie de ce chef are).
Ii place sa se joace cu ferma si animalele de la ferma, cu lego si playmobile. Petshop-urile a avut o mare pasiune la un moment dat, acum mai putin, la fel si cu masinile si garajul. Instrumentele muzicale ii plac si chiar ne cere din cele adevarate pentru copii mari, nu pentru bebelusi :D.
Ii place sa sara coarda, sa joace sotronul(cum poate) sa mearga cu bicicleta si cu trotineta(pe 2 roti mai nou, nu pe 3 ca e pt copii mici).
Uitasem...bebelusii ei ,de care are mare grija(cand vrea ea) ,ii schimba, le da sa manance, ii plimba(pana se plisctiseste si apoi, mama, papa carati caruciorul si bebelusii si pe mine eventual...).Apoi papuselele(gen barbie, printesele Disney) si bineinteles jocul "de-a doctorul"!
E o mare cataratoare!Se cocoata pe tot felul de structuri(in parcuri-gen panou de alpinism pt cei mici, "panze de paianjan",corzi,....) si-i place sa urce cat mai sus , bineinteles fara ajutor.Daca o ajutam, prefera sa coboare si sa o ia de la capat.Chiar si acum, cu degetul pansat si tot nu se abtine :). Saritul in trambulina iar ii place(de la 1,5 ani).
Ii place la piscina sau in apa in general, cu colac, placa sau cu masca si tuba chiar si in cada! :)
Chestii recente de le facem sunt puzzele-urile.N-a fost niciodata pasionata de puzzle.Facea puzzeluri simple de 4,6,9 piese in forma de animal...si acum (saptamana trecuta) a inceput sa faca "real puzzle" de 50 de piese.Sper sa o tina.
Tot de curand isi scrie numele singura (Karine) fara sa o ajutam. Reuseste sa scrie anumite cuvinte dupa dictare pe litere (papa, apa, pinocchio,Franck,Adriana...ceva genul "P de la Pinocchio, A de la Adriana., K de la Karine"...si cred ca totul se bazeaza pe memoria vizuala) Nu cunoaste toate literele(stie cateva) si cand e o litera de nu o stie, ne cere sa o scriem noi, iar ea o copiaza.
A inceput chiar sa faca mici adunari si scaderi simple (1+1, 3-2...)pana in 10 si pe degete.O mai ajutam bineinteles :).Stie sa numere in franceza pana la 30(cu mici erori la seize, dix-sept,dix-huit...), in engleza pana la 10 si in romaneste tot cam pana la 30, dar mai face greseli intre 10 si 20(uneori gen "dix spre zece") :). In general activitatile "scrise" sa spun asa ii plac si nu se plictiseste repede...
De colorat, nu se omoara sa coloreze...mai repede sa deseneze ea(melci, copaci,flori,case,oameni...) care uneori chiar seamana :).
A invatat si cuvinte in engleza...cateva ce-i drept, dar e bine asa :). Margem la gradinita(lunea, martea ,joia si vinerea-asa e aici), miercurea avem engleza si facem diverse activitati la "maison de quartier"(nu stiu sa dau un echivalent in romana...un fel de casa copiilor cu mini-activitati:colorat, decupat, lipit, margele etc.), iar sambata dimineata avem gimnastica ritmica.Nu ne plictisim deloc :)
Am cam facut un amalgam...O sa incerc sa triez alta data sa fac jocuri interior, exterior...sau nu stiu...acum tb sa plecam la meme (strabunica din partea tatalui)...
Am uitat sa spun ca de aproape o saptamana suntem la bunici, in est.A stat chiar 2 zile(pentru prima oara) singura la bunici :) si i-a placut tare mult, dar si-a luat revansa! 3 zile la rand m-a sculat de la 6! pe motiv ca-i e foame! si cand ajungeam in sufragerie si o puneam pe canapea ,pana pregateam laptele cu cereale, nu-i mai era foame!Si avea chef sa o rasfat si sa stam la povesti :) Asa ca, dupa-amiaza, ma bagam si eu la somn cu ea....ca eram ko....Nici bebe nu mi se trezea la 6 :D
:))) tocmai ii povesteam ce am scris pe blog, si-mi spune "tu dis aussi que les filles sont les meilleures!!meilleures que les garcons!!!" :) adica sa scriu ca "Fetele sunt cele mai bune!Mai bune decat baietii"...asa ca m-am conformat!
Daca o sa mai am vreun baiat m-am ars! sa vad cum "repar" asta :D!
marți, 23 februarie 2010
Jocuri in masina...
:)
Karine de cand era bebe a "circulat" foarte mult, cu diferite mijloace de transport.Mereu a trebuit sa o "ocupam" cu ceva, plus ca noi am avut si "rau de masina" sau mai bine spus ...aproape de fiecare data cand luam masina pentru distante mai mari de jumatate de ora...voma! Si daca nu mancam nimic inainte de a pleca la drum!Chiar daca luam pastilute sau siropuri...Acum, cam de vreun an, ne-am mai linistit (dar nu zic hop, ca inca nu se stie...)
Bebe fiind, dormea cam de cand pornea motorul masinii si pana se oprea...Apoi am crescut(pe la 6 luni asa) si nu mai dormeam decat jumatate din drum...si tot asa...Iar acum, daca dormim o ora (din 4-5) e mare lucru...Ce facem restul timpului?
Pai, am inceput cu "teatrul de papusi" :)....adica aveam grija sa am cativa ursuleti cu mine si sa ma "zbengui" si sa fac pe personajele....La capatul drumului eram mai obosita decat soferul...Faimosul "teatru de papusi" a ramas si acum...doar ca acum e o adevarata "punere in scena" .Mama, tu esti personajul X, Oui Oui e Y, eu sunt Z si nu mai stiu cine V....Adica acum partea mea "creativa" e restransa. Ea e "the director" si tot ea e scenaristul...:) si actor.Eu am doar un rol secundar . :D
Uneori scap ieftin...ne jucam "Cine vede cele mai multe masini verzi?...sau alta culoare" .Alteori cantam(noi, sau dupa cd).
Jocul preferat in masina ramane "Clopotel". De pe la 2,5 ani jucam "Clopotel" si e usor si haios (sa vezi ce intrebari poate pune). La 2,5 ani abia reusea sa lege cuvintele ca sa puna intrebari, iar acum...:). Oricum, e clar ca nu pierde niciodata. Si cand era mai mica, pierdeam eu voit, dar ea vedea si ma imita(pierdea si ea intentionat)...Dezavantajul e ca il joci o data, de doua ori si gata...(Jocul consta in faptul ca unul pune intrebari si celalalt nu are voie sa raspunda decat prin "Clopotel")
Ne mai jucam si "jocul cu animale"(fiecare spune un animal fara a se repeta.Pierde cel ce repeta sau ramane blocat-nu mai stie animale sau daca ne plictisim, ne oprim.Jocul se poate complica jucand "animale domestice", "animale salbatice" etc...)
Nu mai stiu...Daca imi mai amintesc, mai adaug...Dar, daca cineva are alte "jocuri de masina" sa nu ezite, ca uneori sunt in pana...
Ne mai uitam si pe carti...dar cum suntem in miscare, prefer sa evit activitatea asta sau pe cea cu uitatul la desene animate.
Karine de cand era bebe a "circulat" foarte mult, cu diferite mijloace de transport.Mereu a trebuit sa o "ocupam" cu ceva, plus ca noi am avut si "rau de masina" sau mai bine spus ...aproape de fiecare data cand luam masina pentru distante mai mari de jumatate de ora...voma! Si daca nu mancam nimic inainte de a pleca la drum!Chiar daca luam pastilute sau siropuri...Acum, cam de vreun an, ne-am mai linistit (dar nu zic hop, ca inca nu se stie...)
Bebe fiind, dormea cam de cand pornea motorul masinii si pana se oprea...Apoi am crescut(pe la 6 luni asa) si nu mai dormeam decat jumatate din drum...si tot asa...Iar acum, daca dormim o ora (din 4-5) e mare lucru...Ce facem restul timpului?
Pai, am inceput cu "teatrul de papusi" :)....adica aveam grija sa am cativa ursuleti cu mine si sa ma "zbengui" si sa fac pe personajele....La capatul drumului eram mai obosita decat soferul...Faimosul "teatru de papusi" a ramas si acum...doar ca acum e o adevarata "punere in scena" .Mama, tu esti personajul X, Oui Oui e Y, eu sunt Z si nu mai stiu cine V....Adica acum partea mea "creativa" e restransa. Ea e "the director" si tot ea e scenaristul...:) si actor.Eu am doar un rol secundar . :D
Uneori scap ieftin...ne jucam "Cine vede cele mai multe masini verzi?...sau alta culoare" .Alteori cantam(noi, sau dupa cd).
Jocul preferat in masina ramane "Clopotel". De pe la 2,5 ani jucam "Clopotel" si e usor si haios (sa vezi ce intrebari poate pune). La 2,5 ani abia reusea sa lege cuvintele ca sa puna intrebari, iar acum...:). Oricum, e clar ca nu pierde niciodata. Si cand era mai mica, pierdeam eu voit, dar ea vedea si ma imita(pierdea si ea intentionat)...Dezavantajul e ca il joci o data, de doua ori si gata...(Jocul consta in faptul ca unul pune intrebari si celalalt nu are voie sa raspunda decat prin "Clopotel")
Ne mai jucam si "jocul cu animale"(fiecare spune un animal fara a se repeta.Pierde cel ce repeta sau ramane blocat-nu mai stie animale sau daca ne plictisim, ne oprim.Jocul se poate complica jucand "animale domestice", "animale salbatice" etc...)
Nu mai stiu...Daca imi mai amintesc, mai adaug...Dar, daca cineva are alte "jocuri de masina" sa nu ezite, ca uneori sunt in pana...
Ne mai uitam si pe carti...dar cum suntem in miscare, prefer sa evit activitatea asta sau pe cea cu uitatul la desene animate.
de vineri si pana acum...
Cum a fost fetita cuminte si si-a luat pana la urma medicamentul....si oricum se stransesera 5 "inimioare vesele", sambata a avut parte de o surpriza: am mers la Disney.(o sa pun poze de indata ce dau de capat aparatului foto...) Vremea a tinut cu noi(n-a plouat cum anuntasera la meteo, dar n-a fost nici foarte cald),asa ca am petrecut o zi frumoasa mai mult afara la aer.
Duminica am trandavit si ne-am jucat pe acasa, iar luni am plecat in est, la mamie si papi.Noi suntem in vacanta acum, iar Karine e foarte incantata ca va sta o saptamana la bunici.
Ce perlute am mai scos intre timp...
1) Eu stergeam pe jos in bucatarie(ca mancase un purcel). Karine vine la mine si pe un ton destul de urat imi spune "Asa, sa faci curat peste tot " Nu intelegeam...Avea un ton urat si nu-mi placea...O intreb ce se intampla? De ce vorbeste asa. Imi spune ca ea e mama si eu copilul...
??ok...
-Daca tu esti mama si eu copilul, copiii nu fac curat, doar ii ajuta pe parinti, asa ca treci sa faci curat!"
-"Mais non, moi je suis la mechante maman!Et toi tu est Cendrillon!Et tu dois travailler et nettoyer partout!"-Ba nu, eu sunt mama cea rea!Si tu esti Cenusareasa!Si trebuie sa muncesti si sa faci curat peste tot!-(pastrandu-si frumosul ton :D)
In sfarsit i-am inteles si eu tonul....uff...:)
2) In drum spre bunici vorbea cu mamie la telefon...Nu stiu ce-i spunea soacra-mea la telefon, dar o aud"Mais commont tu veux ca je vois le gateau? Je suis au telefon!Ca marche pas!Mais on arrive toute de suite!"("Dar cum vrei sa vad prajitura?Sunt la telefon!Nu se poate!Dar ajungem in curand")
Apoi i-a dat raportul si lui papie...I-a spus ca nu am putut merge prea repede ca sunt multe masini care ne blocheaza si ca sunt radare care ne fac fotografii...
Tot in masina(drumul pana la parintii lui Franck e lung, sunt 450km si facem cam 4,5 ore cu o mica pauza) imi spune ca-i place mai mult sa mearga cu avionul, ca merge mult mai repede decat masina.Ca pe strada sunt multe masini care ne blocheaza si o enerveaza asta.(true , daca prindem trafic)
3) Faimosul ei subiect cu bebelusii...A redus acum numarul.A spus ca ea crede ca va avea 2 bebelusi , dar ca nu stie inca cine va fii papa (tatal) al bebelusilor ei si cum il va chema...
Astazi(23\02) ne-am si tuns! :) Adica...Ieri am adormit cu un colier de bomboane la gat :D si am transpirat putin(va imaginati ce "lipicioasa" am devenit )si apoi ca sa punem capac...si o acadea a ajuns prin par...Cum trebuia sa ne tundem, am profitat si ne-am si spalat parul acolo(asa evitam sa udam pansamentul) Si aici ar trebui sa pun o poza...
Duminica am trandavit si ne-am jucat pe acasa, iar luni am plecat in est, la mamie si papi.Noi suntem in vacanta acum, iar Karine e foarte incantata ca va sta o saptamana la bunici.
Ce perlute am mai scos intre timp...
1) Eu stergeam pe jos in bucatarie(ca mancase un purcel). Karine vine la mine si pe un ton destul de urat imi spune "Asa, sa faci curat peste tot " Nu intelegeam...Avea un ton urat si nu-mi placea...O intreb ce se intampla? De ce vorbeste asa. Imi spune ca ea e mama si eu copilul...
??ok...
-Daca tu esti mama si eu copilul, copiii nu fac curat, doar ii ajuta pe parinti, asa ca treci sa faci curat!"
-"Mais non, moi je suis la mechante maman!Et toi tu est Cendrillon!Et tu dois travailler et nettoyer partout!"-Ba nu, eu sunt mama cea rea!Si tu esti Cenusareasa!Si trebuie sa muncesti si sa faci curat peste tot!-(pastrandu-si frumosul ton :D)
In sfarsit i-am inteles si eu tonul....uff...:)
2) In drum spre bunici vorbea cu mamie la telefon...Nu stiu ce-i spunea soacra-mea la telefon, dar o aud"Mais commont tu veux ca je vois le gateau? Je suis au telefon!Ca marche pas!Mais on arrive toute de suite!"("Dar cum vrei sa vad prajitura?Sunt la telefon!Nu se poate!Dar ajungem in curand")
Apoi i-a dat raportul si lui papie...I-a spus ca nu am putut merge prea repede ca sunt multe masini care ne blocheaza si ca sunt radare care ne fac fotografii...
Tot in masina(drumul pana la parintii lui Franck e lung, sunt 450km si facem cam 4,5 ore cu o mica pauza) imi spune ca-i place mai mult sa mearga cu avionul, ca merge mult mai repede decat masina.Ca pe strada sunt multe masini care ne blocheaza si o enerveaza asta.(true , daca prindem trafic)
3) Faimosul ei subiect cu bebelusii...A redus acum numarul.A spus ca ea crede ca va avea 2 bebelusi , dar ca nu stie inca cine va fii papa (tatal) al bebelusilor ei si cum il va chema...
Astazi(23\02) ne-am si tuns! :) Adica...Ieri am adormit cu un colier de bomboane la gat :D si am transpirat putin(va imaginati ce "lipicioasa" am devenit )si apoi ca sa punem capac...si o acadea a ajuns prin par...Cum trebuia sa ne tundem, am profitat si ne-am si spalat parul acolo(asa evitam sa udam pansamentul) Si aici ar trebui sa pun o poza...
vineri, 19 februarie 2010
medicamentele...uff
mda...povestesc acum dupa ce au trecut cat de cat toate...
Fata mea trebuia (datorita fracturii) sa ia antibiotic(sub forma de sirop). Duminica seara(14 februarie) , la spital, a luat fara nicio problema.Luni dimineata...am uitat eu sa-i dau...a mai luat abia luni seara, dupa operatie. Marti dimineata (de fapt era trecut de 10.30) il ia cu chiu cu vai si cu "icneli".Vine marti seara...Chin!Si pentru noi si pentru ea!Nu vrea in ruptul capului sa ia medicamentul...E 8.30 seara. Pana la 11.30 am incercat tot ce era posibil...rugaminti, explicatii, in seringa, in lingurita, amestecat cu lapte...tot ce ne-a trecut la ora aia prin cap( iau cu mama, papa pleaca...iau eu cu lingurita.Voi plecati ca il iau eu singura...).Am recurs si la forta...No chance!Ba avea nevoie la toaleta...ba "dupa ce mananc", ba...isi mai amintea nu stiu ce...Pana la urma reusim sa ii introducem in gura 1/2 din doza...Urmeaza...totul(inclusiv masa de seara) sfarseste pe gresia din bucatarie) :(......
Oare chiar are sens sa stresez copilul cu medicamentul daca ii provoaca greata??? Numai mirosul si o facea sa icneasca! Eu sunt pro explicat si no way we force the child!
Sunam la 15(urgente).Acolo ni se spune ca trebuie sa ia medicamentul...Il intrebam daca nu il au sub o alta forma? Se pare ca nu...ar fii injectabil dar e folosit doar pentru cei ce au gastro...In fine, in mare erau foarte uimiti ca nu reusim sa-i dam medicamentul! Sun la spitalul unde a fost operata.Acelasi raspuns!Ii spun ca-l vomita, ca nu ca nu vrea sa-l ia, dar pur si simplu e "fizic".Nu reuseste sa il ia.Ma ia de "dusa".(precizez ca a mea copila, inafara de perioada cand era bebe, nu a reusit sa ia niciodata siropuri...chiar si cu mancarea e mai greu.Daca ii dau ceva ce nu cunoaste nici nu gusta!) Imi spune ca dr chirurg e in operatie, iar ca ea are multa lume in sala de asteptare.Ok.Lasam copilul linistit.A doua zi(cum mi se tot repeta ca nu stiu eu cum sa iau copilul sa-l fac sa ia medicamentul) il las pe papa...Dimineata a incercat putin, a vazut ca nu merge, pranz si seara nici n-a mai incercat.Eram putin linistiti pentru ca nu a facut febra.
Joi mergem la spital la schimbat pansamentul. Urat! :( Se infectase :( Spun asistentei ca n-a mai luat antibioticul.Primesc o "mustruluiala" strasnica.Era urat.Daca si a doua zi ar fii fost la fel urma sa cheme chirurgul si ar fii fost sanse mari sa intre iar in blocul operator.Karine aude toata discutia.Eu speriata toata.Franck calm.Ajungem acasa si urmeaza "circul"....Timp de 25 de minute...am inceput cu explicatii...apoi cu amenintari ce s-au terminat cu tipete!Eram disperata!(mama nebuna stiu) I-am dat un servetel si am pus-o sa-si aleaga parfumul care il vroia(al meu, al ei sau al lui papa) ca sa nu mai simta mirosul siropului.Apoi am pus-o sa-si aleaga un desert care sa-l ia inainte si dupa sirop, plus apa sau suc.Eram in stare sa fac orice, doar sa ia amaratul ala de sirop!Amenintarea a fost ca mergem iar la spital si mama si papa nu vor mai sta cu ea.Vor fii obligati sa plece!(papa m-a mustruluit-pe buna dreptate- ca prinde frica de spitale) Faza ca te ataca microbii si ca or sa castige ei nu mai mergea demult.Primeste o fatza trista!Se supara.Daca vrei o inimioara iei medicamentul.Cu chiu cu vai il ia pe tot in 3 reprize! Primeste felicitari, pupici si inimioara.(toate se intamplau inainte de masa, de teama sa nu vomite)
Seara il ia ceva mai usor(in 4-5 reprize cu flan, danette, apa, suc dar il ia).Vineri dimineata la fel.Il ia in 2 reprize si imi spune sa-i spun lu' "madame" ca a luat medicamentul :D....oare nu putea sa-l ia??? sau nu vroia??? Stau sa ma intreb....Toti mi-au spus ca nu era "fizic", ci ca nu vroia ea si pentru asta ar fii gasit orice scuza(inclusiv vomatul)....Oare??
In fine, vestea buna e ca nu mai e infectat!N-a fost nevoie de chirurg din nou :) ufff...Mai avem o doza maine dimineata si am scapat! Apoi vreo 3 saptamani de schimbat bandajul la 2-3 zile...
Oricum...sa spun si partea pozitiva :) Sunt super atenti la tratat copiii aici! Copilul nu trebuie sa sufere! Nu trebuie sa-i fie frica! Injectiile nu le prescriu copiilor pentru ca sunt dureroase si spun "pentru ce sa chinuim copilul daca nu este cazul".La orice(anestezie, operatie, bandaj) mai intai le explica copiilor ce va urma, ce vor face, cum vor face pe intelesul lor. La bandaj umbla ca si cu oul!!Nu gasesti nicio nebuna sa traga pur si simplu!Plus ca sunt si foarte atenti ce spun si cum spun;Le distrag atentia, ii pun si pe ei(copii) sa ajute la facut bandajul...Din punctul asta de vedere "jos palaria"...In sala de asteptare sunt animatoare care fac diverse activitati cu copiii.Mai la tot pasul ai jucarii , ursuleti agatati sau desenati pe pereti...
Sala de urgente e plina tot timpul!Sunt foarte multi care in loc sa mearga la pediatru sau la medicul de familie se trezesc(din nu stiu ce motiv) la urgente si aici sunt obligati sa-i vada(de aici "coada de asteptare")...Spitalul unde am fost se pare ca e pe lista spitalelor ce se vor inchide(sunt 3 spitale pediatrice in Paris si unul va fii inchis) desi e plin de pacienti.
Gata
Fata mea trebuia (datorita fracturii) sa ia antibiotic(sub forma de sirop). Duminica seara(14 februarie) , la spital, a luat fara nicio problema.Luni dimineata...am uitat eu sa-i dau...a mai luat abia luni seara, dupa operatie. Marti dimineata (de fapt era trecut de 10.30) il ia cu chiu cu vai si cu "icneli".Vine marti seara...Chin!Si pentru noi si pentru ea!Nu vrea in ruptul capului sa ia medicamentul...E 8.30 seara. Pana la 11.30 am incercat tot ce era posibil...rugaminti, explicatii, in seringa, in lingurita, amestecat cu lapte...tot ce ne-a trecut la ora aia prin cap( iau cu mama, papa pleaca...iau eu cu lingurita.Voi plecati ca il iau eu singura...).Am recurs si la forta...No chance!Ba avea nevoie la toaleta...ba "dupa ce mananc", ba...isi mai amintea nu stiu ce...Pana la urma reusim sa ii introducem in gura 1/2 din doza...Urmeaza...totul(inclusiv masa de seara) sfarseste pe gresia din bucatarie) :(......
Oare chiar are sens sa stresez copilul cu medicamentul daca ii provoaca greata??? Numai mirosul si o facea sa icneasca! Eu sunt pro explicat si no way we force the child!
Sunam la 15(urgente).Acolo ni se spune ca trebuie sa ia medicamentul...Il intrebam daca nu il au sub o alta forma? Se pare ca nu...ar fii injectabil dar e folosit doar pentru cei ce au gastro...In fine, in mare erau foarte uimiti ca nu reusim sa-i dam medicamentul! Sun la spitalul unde a fost operata.Acelasi raspuns!Ii spun ca-l vomita, ca nu ca nu vrea sa-l ia, dar pur si simplu e "fizic".Nu reuseste sa il ia.Ma ia de "dusa".(precizez ca a mea copila, inafara de perioada cand era bebe, nu a reusit sa ia niciodata siropuri...chiar si cu mancarea e mai greu.Daca ii dau ceva ce nu cunoaste nici nu gusta!) Imi spune ca dr chirurg e in operatie, iar ca ea are multa lume in sala de asteptare.Ok.Lasam copilul linistit.A doua zi(cum mi se tot repeta ca nu stiu eu cum sa iau copilul sa-l fac sa ia medicamentul) il las pe papa...Dimineata a incercat putin, a vazut ca nu merge, pranz si seara nici n-a mai incercat.Eram putin linistiti pentru ca nu a facut febra.
Joi mergem la spital la schimbat pansamentul. Urat! :( Se infectase :( Spun asistentei ca n-a mai luat antibioticul.Primesc o "mustruluiala" strasnica.Era urat.Daca si a doua zi ar fii fost la fel urma sa cheme chirurgul si ar fii fost sanse mari sa intre iar in blocul operator.Karine aude toata discutia.Eu speriata toata.Franck calm.Ajungem acasa si urmeaza "circul"....Timp de 25 de minute...am inceput cu explicatii...apoi cu amenintari ce s-au terminat cu tipete!Eram disperata!(mama nebuna stiu) I-am dat un servetel si am pus-o sa-si aleaga parfumul care il vroia(al meu, al ei sau al lui papa) ca sa nu mai simta mirosul siropului.Apoi am pus-o sa-si aleaga un desert care sa-l ia inainte si dupa sirop, plus apa sau suc.Eram in stare sa fac orice, doar sa ia amaratul ala de sirop!Amenintarea a fost ca mergem iar la spital si mama si papa nu vor mai sta cu ea.Vor fii obligati sa plece!(papa m-a mustruluit-pe buna dreptate- ca prinde frica de spitale) Faza ca te ataca microbii si ca or sa castige ei nu mai mergea demult.Primeste o fatza trista!Se supara.Daca vrei o inimioara iei medicamentul.Cu chiu cu vai il ia pe tot in 3 reprize! Primeste felicitari, pupici si inimioara.(toate se intamplau inainte de masa, de teama sa nu vomite)
Seara il ia ceva mai usor(in 4-5 reprize cu flan, danette, apa, suc dar il ia).Vineri dimineata la fel.Il ia in 2 reprize si imi spune sa-i spun lu' "madame" ca a luat medicamentul :D....oare nu putea sa-l ia??? sau nu vroia??? Stau sa ma intreb....Toti mi-au spus ca nu era "fizic", ci ca nu vroia ea si pentru asta ar fii gasit orice scuza(inclusiv vomatul)....Oare??
In fine, vestea buna e ca nu mai e infectat!N-a fost nevoie de chirurg din nou :) ufff...Mai avem o doza maine dimineata si am scapat! Apoi vreo 3 saptamani de schimbat bandajul la 2-3 zile...
Oricum...sa spun si partea pozitiva :) Sunt super atenti la tratat copiii aici! Copilul nu trebuie sa sufere! Nu trebuie sa-i fie frica! Injectiile nu le prescriu copiilor pentru ca sunt dureroase si spun "pentru ce sa chinuim copilul daca nu este cazul".La orice(anestezie, operatie, bandaj) mai intai le explica copiilor ce va urma, ce vor face, cum vor face pe intelesul lor. La bandaj umbla ca si cu oul!!Nu gasesti nicio nebuna sa traga pur si simplu!Plus ca sunt si foarte atenti ce spun si cum spun;Le distrag atentia, ii pun si pe ei(copii) sa ajute la facut bandajul...Din punctul asta de vedere "jos palaria"...In sala de asteptare sunt animatoare care fac diverse activitati cu copiii.Mai la tot pasul ai jucarii , ursuleti agatati sau desenati pe pereti...
Sala de urgente e plina tot timpul!Sunt foarte multi care in loc sa mearga la pediatru sau la medicul de familie se trezesc(din nu stiu ce motiv) la urgente si aici sunt obligati sa-i vada(de aici "coada de asteptare")...Spitalul unde am fost se pare ca e pe lista spitalelor ce se vor inchide(sunt 3 spitale pediatrice in Paris si unul va fii inchis) desi e plin de pacienti.
Gata
marți, 16 februarie 2010
lectie de curaj (la 4 ani) partea a doua
Poate ca titlul suna a "prea mult" , dar pentru mine a fost o adevarata curajoasa! M-a luat cu brio...
Dupa cum spuneam in prima parte, Karine a adormit bustean...noi mai putin...Am reusit sa dormim cateva ore chinuite(3-4).La ora 6 ne-am trezit cu greu.Bagajul era pregatit de cu seara.La 6.40 am trezit copila...care s-a trezit ca un ingeras...Am imbracat-o si am plecat.Nu trebuia sa manance si sa bea nimic timp de 6 ore inainte de a intra in blocul de operatie.Avea pe Suze in gura si "mesteca" la ea. La 7 fix am pornit, cu gandul ca poate evitam putin din trafic. Am ajuns la 8.20. Ne-am prezentat la urgente. Pareau ca nu stiu cine suntem si de unde venim...A trebuit sa repetam de cateva ori catorva persoane diferite...hmmm.Eram calmi.Intelegeam ca e un alt schimb si ca, na...n-au avut timp sa preia toate dosarele...Pe la 9 vine vestea "nu avem locuri nici acum" Cool...M-am cam enervat.Le-am cerut transferul la un alt spital sau alta clinica privata sau macar lista cu alte clinici care efectueaza aceasta operatie. Au zis sa mai asteptam 45 de minute pana vin si ceilalti medici ca sa vedem ce si cum.La traficul din Paris la ora aia oricum n-am fii putut ajunge la un alt spital mai repede de 45 de minute si acolo ar fi trebuit sa refacem toate cele (dosarul complet) ca si cum am fii fost atunci veniti in urgente.Ne spun ca suntem prioritari cum avem deja dosarul facut...ok...
Va imaginati cat de lungi erau minutele...Stateam in sala de asteptare...Vine una(o asistenta) sa-i ia temperatura si tensiunea...Pana la urma vede ca are dosarul si nu-i mai face nimic. Se face 10.Trecusera cu brio cele 45 min. ne deplasam sa vedem ce si cum...Inca nimic. Pe la 10.30 apare doctorita(internista cred) pe care o vazusem cu o zi in urma si care ne spusese sa venim a doua zi la 8.30.Isi cere scuze (macar atat) spunandu-ne ca de dimineata da telefoane sa gaseasca un loc in spital...dar ca e full si ca fiind dimineata infirmierele se ocupa mai intai de pacienti si apoi de "pregatirea" camerelor.Cool!!!Dar, de ce ne-ai chemat de la 8.30???Copilul ar fii putut macar sa mai doarma, daca de mancat tot nu are voie...Pleaca spunand ca ne tine la curent.Mai vine cineva(tot doctorita cred) care ne spune acelasi lucru. Spunea ca blocul operator e pregatit, dar cum nu avem camera, nu poate intra in bloc....
Am uitat sa spun ca in seara de duminica mi s-au parut ok medicii si toti ceilalti.Erau tineri si pareau de incredere. Acum insa se vedea clar lipsa de comunicare intre diferitele departamente!
In cele din urma, pe la 11.30 avem o camera. Vine infirmiera care urma sa aiba grija de noi sa ne conduca in camera(era o camera provizorie din cadrul unui alt departament-nu cel de ortopedie pediatrica-) .Franck a plecat sa faca actele de internare(in sfarsit) pentru a putea intra cat mai repede in bloc, iar noi ne-am instalat in camera. Apoi i-am facut dusul Karinei (cu betadina, cum se face aici inainte de a intra in blocul operator).imi spuneam...gata, in maxim jumatate de ora intra in bloc...:(...ma bucuram si eram trista...
La dus..."Dar de ce samponul asta miroase asa urat?Trebuia sa luam noi de acasa" :)) A trebuit sa-i explic ca e dezinfectant, ca omoara microbii...Noroc ca nu a trebuit sa o spal si pe cap.Si nu i-am spalat nici fata cu betadina.Nu suporta mirosul.Apoi i-am dat "rochita pentru sala de operatie" care nu era pe masura ei :) Innota in ea, dar ea a fost foarte incantata de ea :)
Back in the room.(dusul nu era in camera...aveau doar cadita pentru bebelusi si Karine nu mai intra in ea) Franck venise intre timp. Karine foarte vesela.Statea in pat cu OUI-OUI si Pinocchio si pernita ei, imbracata cu "rochita" careia a trebuit sa-i fac cateva noduri ca sa nu atarne pe jos :D. Incepuse sa i se faca foame. Intreba mereu cand mancam ca ei ii e foame. A zis ca ea vrea cartofi prajiti cu sandwichuri.Ii explicam ca trebuie sa aiba putina rabdare, ca trebuie sa mergem sa reparam degetelul si apoi, dupa ce se trezeste, poate manca. Totul in ordine. A trecut o alta doctorita spunandu-ne ca in curand trebuie sa mergem in bloc.Apoi o alta asistenta care ii lua temperatura si tensiunea.Se face 12.30, 13. Eu nu mancasem si nu bausem nici eu nimic toata ziua.Franck mancase ceva cereale pana sa se trezeasca Karine. Deja imi pierd rabdarea. Vorbesc cu un asistent( cred) care era in camera de garda.Cerem sa stim ce se intampla.Ni se spune ca e blocul ocupat.Ok...macar spuneti-ne o ora aproximativa...Nu va putem da o ora aproximativa.Deja eram eu enervata, Franck tensionat.Se facuse ora 14 si inca nimic.Nu era posibil asa ceva!!Trecusera 22 de ore de cand venisem in serviciul de urgente! Ne-am spus clar nemultumirea!!Au zis ca fac tot ce pot! Ok, dar vrem sa stim cat mai repede! Copilul e nemancat nebaut! Putea lua linistita micul dejun!!! Este inacceptabil!!! Inteleg si par sa ne compatimeasca( cum sunt francezii...incearca sa aplaneze conflictele...zic ca tine, fac ca ei) In cazul asta poate nici nu va fii operata azi.Nu ne pot da un raspuns.spun ca apar cazuri mai grave care trec inainte.Ok, dar de ce ne-ati chemat de la 8??(unul din medicii care se perinda pe acolo, ne spusese ca intr-adevar a fost o mare greseala sa ne chme de la 8 stiindu-se foarte clar ca abia in sfarsitul diminetii se pot elibera camere...cool!! ) Tragem concluzia ca se comunica foarte greu intre departamente (ortopedie, urgente, bloc operator) .Nu ne contrazic.
Karine in schimb era foare calma...Ii citeam povesti(ba eu , ba papa), faceam teatru de papusi cu Oui-Oui si Pinocchio si ea radea in hohote...Momentul de gratie a fost cand papa a inceput sa-i citeasca Pinocchio in romaneste! "Nu e bine asa!" si radea...Apoi l-a rugat sa spuna in franceza(nu suna deloc bine "romana" lui papa :D )...Mai se uita la desene pe telefon...Era foarte calma si cuminte.doar ca ii era foame si intreba mereu "Dar noi cand mancam?"In cele din urma...pe la 14.45 adoarme copilul.Vine asistenta pt tensiune si temperatuta.O fac foarte clar sa inteleaga ca abia a adormit( cred ca am fost destul de "raspicata") Nu a deranjat-o.Pe la 15 apare doctorita care ne luase in primire o data cu camera.ne intreaba daca e totul ok? Noi...?????....
Si vede ca fata inca nu fusese operata!Se enerveaza si pleaca glont catre telefon.O aud tipand. Cerea blocului operator sa faca imediat loc."Copilul e nemancat si gata de operatie!Ce mai asteapta???"probabil cei din telefon spun ca trebuie dosarul de la anestezie..si dusul ca o aud pe doctorita spunand "Ce anestezista?A fost deja vazuta aseara.Si a facut si dus de la ora 11 cu mama ei!" inchide si vine la noi cerandu-si scuze.Fusese prinsa cateva ore intr-o sedinta.A spus ca urcam acum in bloc.Vine asistenta si ii pune iar un "supozitor lichid". Karine se trezeste intre timp...apoi e asa...motaia.
Urcam....o aseaza pe pat si vine si momentul cand trebuia sa o lasam sa plece fara noi...Mie personal imi venea sa plang, dar stiam ca nu trebuie sa ma simta moale ca e de rau.I-am explicat.
-"Karine, mama si papa nu mai pot merge mai departe cu tine.mergi cu madame si apoi o sa suflii intr-un balon, iti pun o masca pe fata..."
-"Dar, de ce? Eu vreau cu tine!"
Upss...momentul de care imi era cel mai frica! :( Ma tinea strans de mana...OMG!Ce fac???
-"Mama nu are voie sa treaca ca nu a facut dus ca tine!Eu sunt plina de microbi"
Simteam ca lumea din jur se grabea....O pupacesc!
-"Uite, te tii strans de bara asta, da pui? Si stiu ca esti o fetita curajoasa!O sa adormi si cand te trezesti mama si papa or sa fie langa tine..."
Am pupacit-o amandoi si a plecat...
Cumplit...Nu pot sa descriu ce sentiment ...
Nu ma gadeam decat la minutele alea lungi prin care a trecut biata mea copila din momentul cand a plecat de langa noi si pana au adormit-o...Eu, cand am fost operata stiu ce sentiment ciudat si cum ai chef sa te ridici si sa o iei la fuga, dar ea? O fetita de 4 ani....:(
Dar ea era foarte calma si nici nu a plans(am intrebat-o dupa ce a iesit).
Nu stiu exact cat a durat...Stiu doar ca asteptam si ma plimbam pe culoar.Vine doctorita.Spune ca totul e ok.Vorbea cam mult.Ca operatia a decurs bine, ne-a descris ce au facut...dar ca nu garanteaza ca nu va ramane nicio cicatrice.Vom vedea in timp in functie de fiecare.Printre altele zice ca sa nu ne speriem daca auzim plangand ca sunt obligati sa o trezeasca.
-Cum? E deja treaza???
-Nu isi va aminti nimic!
-Dar i-am promis ca sunt langa ea cand se trezeste!
-Intrebari ceva?
-Cand pot sa merg la ea???
Merge sa vada ce si cum si in urmatoarele 5 minute intram in sala de reanimare.Aici nu putea intra decat unul dintre parinti, asa ca Franck a ramas afara asteptand.Intru...Era legata cu tot felul si cu un furtun in aer ce pompa oxigen cred.O iau de manuta.Dormea cred.Dar in cateva minute sau secunde incepu sa clipeasca...nu stiu cat era ceasul.16 sau ceva mai devreme...
Clipea, dormea...si tot asa.Vorbeam cu ea si parea ca aude si intelege tot.Dupa ceva timp se trezeste cu ochii mari curioasa sa vada ce e in jur...:) Ii explica sa nu-si faca griji, ca gata i-au schimbat pansamentul si ca suntem aici pana se trezeste de tot. primul lucru care l-a spus, dupa ce s-a dezmeticit a fost "Et on peut manger maintenant?"(Si putem manca acum?) :)) M-a facut sa rad :) Mai trebuie sa asteptam putin.Intreb si mi se spune ca la 17.30 poate bea si la 18.30 poate manca.Apoi resin spunand ca incepand cu 18.00 poate manca.
Isi revine foarte repede.Stateam la povesti amandoua.Ne uitam pe pereti(unde erau tot felul de chestii .Eu am spus ca sunt desenate si ea m-a corectat spunandu-mi ca sunt lipite! si avea dreptate...cred ca eram eu sub efectul anesteziei nu ea! :D ) si la ursuletii agatati pe dispozitivele medicale.era si un bebelus in sala pe care karine l-a privit cu foarte mare atentie.Tot veneau si ieseau pacienti.Erau mai multe blocuri operatoare si sala de reanimare avea vreo 6-7 pacienti.Se facuse 17 si ne plictisisem.Karine tot vroia sa se ridice sa se uite in jur.Cam greu.Avea la un piciorus nu stiu ce, la altul i se monitoriza tensiunea, 3 electrozi pt ritmul cardiac, perfuzia intr-o mana si pansamentul la cealalta.Eu una puteam sa mai stau.Eram cu ea, era bine...doar ca ii era foame si vroia sa mergem mai repede in camera plus ca papa astepta pe hol(i-am dat mesaje si i-am trimis fotografii, dar el inca nu o vazuse live)
Iar probleme...tot nu aveau camere libere(ne pusesera sa plecam din camera provizorie spunand ca pana iese din operatie o sa fie o alta camera libera)...in fine.La 17.30 ne intoarcem in aceasi camera. :)...Ii era sete...a baut muuultaaaa apa.I-am dat cate o gurita si pe o perioada mai lunga , dar ii era sete.Papa pleaca sa cumpere de mancare(si noi eram morti de foame si sete si abia acum incepeam sa realizam)
Ii aduc de mancare si de la spital...compot, iaurt, suc...dar fata mea daca nu e ceva ce cunoaste , nu se prea atinge.Compotul era mere-banane, nu s-a atins(trebuie sa fie mere-mere si andros alta marca nu!!), iaurtul la fel...A baut sucul si a venit papa cu sandwichuri si cu mancarea pregatita de mine de acasa.A ras 2 sandwichiuri mari!!!Ii dadeam cate putin, cu frica, dar cerea mereu!Apa multa si suc si a mai mancat si mandarina si danette.
Toate bune, doar ca inca era monitorizata si nu se putea juca cu parul...asa ca mama a trebuit sa stea la cheremul ei! (fata mea se joaca cu parul, ca si mine de altfel...sunt multe "dezbaterii pe tema" eu zic ca e un simplu tic si atat!) Asa ca stateam cu capul aproape de mana ei ca sa se poata juca :D. Acum era ok...Stiam ca pe la 22 ne face iesirea si putem pleca.Asteptam sa ni se dea verde.Noi eram rupti de somn(eu cred ca am adormit pe scaun si cu capul pe pat,Franck atipea pe scaun) iar karine in plina forma! Se uita la desene si striga la noi sa ne trezim :D ca ei nu-i e somn ca a dormit deja! :)
9.45 se duce Franck sa vada ce si cum....Imediat vin sa ne faca iesirea(raspunsul).Imediatul asta a durat vreo ora :D In sfrasit isi iesise si Franck din minti .Era nervos si s-a dus sa se "certe" cu ei....Eu fusesem nervoasa de dimineata.Acum sincer, iafara ca eram obosita si ca ma durea spatele....buf...eram zen :)
Aproape de 23 iesim! Youpiiiiii!!!
Franck se duce inainte sa ia masina si noi usor spre poarta spitalului....
Fata mea- "C'etait bien si papa etait avec nous!"("Era bine daca era si papa cu noi")
-"Dar de ce??S-a dus doar sa ia masina"
-"Parce qu'il me prendrait dans ses bras!"("Pentru ca m-ar fii luat in brate")
-:) "Vrei in brate?"
-"Da!"
Eh? Diplomata...o ia de la distanta sa ajunga la punctul sensibil...Am luat-o, na!Da-l incolo de spate!N-are decat 19 kilograme. :D
Si pe la 11.40 noaptea am ajuns rupti acasa si am dormit (aproape bustean) toti 3 pana a doua zi pe la 8.30 cand un"monstru mic" ne-a dat trezirea! :)
Dupa cum spuneam in prima parte, Karine a adormit bustean...noi mai putin...Am reusit sa dormim cateva ore chinuite(3-4).La ora 6 ne-am trezit cu greu.Bagajul era pregatit de cu seara.La 6.40 am trezit copila...care s-a trezit ca un ingeras...Am imbracat-o si am plecat.Nu trebuia sa manance si sa bea nimic timp de 6 ore inainte de a intra in blocul de operatie.Avea pe Suze in gura si "mesteca" la ea. La 7 fix am pornit, cu gandul ca poate evitam putin din trafic. Am ajuns la 8.20. Ne-am prezentat la urgente. Pareau ca nu stiu cine suntem si de unde venim...A trebuit sa repetam de cateva ori catorva persoane diferite...hmmm.Eram calmi.Intelegeam ca e un alt schimb si ca, na...n-au avut timp sa preia toate dosarele...Pe la 9 vine vestea "nu avem locuri nici acum" Cool...M-am cam enervat.Le-am cerut transferul la un alt spital sau alta clinica privata sau macar lista cu alte clinici care efectueaza aceasta operatie. Au zis sa mai asteptam 45 de minute pana vin si ceilalti medici ca sa vedem ce si cum.La traficul din Paris la ora aia oricum n-am fii putut ajunge la un alt spital mai repede de 45 de minute si acolo ar fi trebuit sa refacem toate cele (dosarul complet) ca si cum am fii fost atunci veniti in urgente.Ne spun ca suntem prioritari cum avem deja dosarul facut...ok...
Va imaginati cat de lungi erau minutele...Stateam in sala de asteptare...Vine una(o asistenta) sa-i ia temperatura si tensiunea...Pana la urma vede ca are dosarul si nu-i mai face nimic. Se face 10.Trecusera cu brio cele 45 min. ne deplasam sa vedem ce si cum...Inca nimic. Pe la 10.30 apare doctorita(internista cred) pe care o vazusem cu o zi in urma si care ne spusese sa venim a doua zi la 8.30.Isi cere scuze (macar atat) spunandu-ne ca de dimineata da telefoane sa gaseasca un loc in spital...dar ca e full si ca fiind dimineata infirmierele se ocupa mai intai de pacienti si apoi de "pregatirea" camerelor.Cool!!!Dar, de ce ne-ai chemat de la 8.30???Copilul ar fii putut macar sa mai doarma, daca de mancat tot nu are voie...Pleaca spunand ca ne tine la curent.Mai vine cineva(tot doctorita cred) care ne spune acelasi lucru. Spunea ca blocul operator e pregatit, dar cum nu avem camera, nu poate intra in bloc....
Am uitat sa spun ca in seara de duminica mi s-au parut ok medicii si toti ceilalti.Erau tineri si pareau de incredere. Acum insa se vedea clar lipsa de comunicare intre diferitele departamente!
In cele din urma, pe la 11.30 avem o camera. Vine infirmiera care urma sa aiba grija de noi sa ne conduca in camera(era o camera provizorie din cadrul unui alt departament-nu cel de ortopedie pediatrica-) .Franck a plecat sa faca actele de internare(in sfarsit) pentru a putea intra cat mai repede in bloc, iar noi ne-am instalat in camera. Apoi i-am facut dusul Karinei (cu betadina, cum se face aici inainte de a intra in blocul operator).imi spuneam...gata, in maxim jumatate de ora intra in bloc...:(...ma bucuram si eram trista...
La dus..."Dar de ce samponul asta miroase asa urat?Trebuia sa luam noi de acasa" :)) A trebuit sa-i explic ca e dezinfectant, ca omoara microbii...Noroc ca nu a trebuit sa o spal si pe cap.Si nu i-am spalat nici fata cu betadina.Nu suporta mirosul.Apoi i-am dat "rochita pentru sala de operatie" care nu era pe masura ei :) Innota in ea, dar ea a fost foarte incantata de ea :)
Back in the room.(dusul nu era in camera...aveau doar cadita pentru bebelusi si Karine nu mai intra in ea) Franck venise intre timp. Karine foarte vesela.Statea in pat cu OUI-OUI si Pinocchio si pernita ei, imbracata cu "rochita" careia a trebuit sa-i fac cateva noduri ca sa nu atarne pe jos :D. Incepuse sa i se faca foame. Intreba mereu cand mancam ca ei ii e foame. A zis ca ea vrea cartofi prajiti cu sandwichuri.Ii explicam ca trebuie sa aiba putina rabdare, ca trebuie sa mergem sa reparam degetelul si apoi, dupa ce se trezeste, poate manca. Totul in ordine. A trecut o alta doctorita spunandu-ne ca in curand trebuie sa mergem in bloc.Apoi o alta asistenta care ii lua temperatura si tensiunea.Se face 12.30, 13. Eu nu mancasem si nu bausem nici eu nimic toata ziua.Franck mancase ceva cereale pana sa se trezeasca Karine. Deja imi pierd rabdarea. Vorbesc cu un asistent( cred) care era in camera de garda.Cerem sa stim ce se intampla.Ni se spune ca e blocul ocupat.Ok...macar spuneti-ne o ora aproximativa...Nu va putem da o ora aproximativa.Deja eram eu enervata, Franck tensionat.Se facuse ora 14 si inca nimic.Nu era posibil asa ceva!!Trecusera 22 de ore de cand venisem in serviciul de urgente! Ne-am spus clar nemultumirea!!Au zis ca fac tot ce pot! Ok, dar vrem sa stim cat mai repede! Copilul e nemancat nebaut! Putea lua linistita micul dejun!!! Este inacceptabil!!! Inteleg si par sa ne compatimeasca( cum sunt francezii...incearca sa aplaneze conflictele...zic ca tine, fac ca ei) In cazul asta poate nici nu va fii operata azi.Nu ne pot da un raspuns.spun ca apar cazuri mai grave care trec inainte.Ok, dar de ce ne-ati chemat de la 8??(unul din medicii care se perinda pe acolo, ne spusese ca intr-adevar a fost o mare greseala sa ne chme de la 8 stiindu-se foarte clar ca abia in sfarsitul diminetii se pot elibera camere...cool!! ) Tragem concluzia ca se comunica foarte greu intre departamente (ortopedie, urgente, bloc operator) .Nu ne contrazic.
Karine in schimb era foare calma...Ii citeam povesti(ba eu , ba papa), faceam teatru de papusi cu Oui-Oui si Pinocchio si ea radea in hohote...Momentul de gratie a fost cand papa a inceput sa-i citeasca Pinocchio in romaneste! "Nu e bine asa!" si radea...Apoi l-a rugat sa spuna in franceza(nu suna deloc bine "romana" lui papa :D )...Mai se uita la desene pe telefon...Era foarte calma si cuminte.doar ca ii era foame si intreba mereu "Dar noi cand mancam?"In cele din urma...pe la 14.45 adoarme copilul.Vine asistenta pt tensiune si temperatuta.O fac foarte clar sa inteleaga ca abia a adormit( cred ca am fost destul de "raspicata") Nu a deranjat-o.Pe la 15 apare doctorita care ne luase in primire o data cu camera.ne intreaba daca e totul ok? Noi...?????....
Si vede ca fata inca nu fusese operata!Se enerveaza si pleaca glont catre telefon.O aud tipand. Cerea blocului operator sa faca imediat loc."Copilul e nemancat si gata de operatie!Ce mai asteapta???"probabil cei din telefon spun ca trebuie dosarul de la anestezie..si dusul ca o aud pe doctorita spunand "Ce anestezista?A fost deja vazuta aseara.Si a facut si dus de la ora 11 cu mama ei!" inchide si vine la noi cerandu-si scuze.Fusese prinsa cateva ore intr-o sedinta.A spus ca urcam acum in bloc.Vine asistenta si ii pune iar un "supozitor lichid". Karine se trezeste intre timp...apoi e asa...motaia.
Urcam....o aseaza pe pat si vine si momentul cand trebuia sa o lasam sa plece fara noi...Mie personal imi venea sa plang, dar stiam ca nu trebuie sa ma simta moale ca e de rau.I-am explicat.
-"Karine, mama si papa nu mai pot merge mai departe cu tine.mergi cu madame si apoi o sa suflii intr-un balon, iti pun o masca pe fata..."
-"Dar, de ce? Eu vreau cu tine!"
Upss...momentul de care imi era cel mai frica! :( Ma tinea strans de mana...OMG!Ce fac???
-"Mama nu are voie sa treaca ca nu a facut dus ca tine!Eu sunt plina de microbi"
Simteam ca lumea din jur se grabea....O pupacesc!
-"Uite, te tii strans de bara asta, da pui? Si stiu ca esti o fetita curajoasa!O sa adormi si cand te trezesti mama si papa or sa fie langa tine..."
Am pupacit-o amandoi si a plecat...
Cumplit...Nu pot sa descriu ce sentiment ...
Nu ma gadeam decat la minutele alea lungi prin care a trecut biata mea copila din momentul cand a plecat de langa noi si pana au adormit-o...Eu, cand am fost operata stiu ce sentiment ciudat si cum ai chef sa te ridici si sa o iei la fuga, dar ea? O fetita de 4 ani....:(
Dar ea era foarte calma si nici nu a plans(am intrebat-o dupa ce a iesit).
Nu stiu exact cat a durat...Stiu doar ca asteptam si ma plimbam pe culoar.Vine doctorita.Spune ca totul e ok.Vorbea cam mult.Ca operatia a decurs bine, ne-a descris ce au facut...dar ca nu garanteaza ca nu va ramane nicio cicatrice.Vom vedea in timp in functie de fiecare.Printre altele zice ca sa nu ne speriem daca auzim plangand ca sunt obligati sa o trezeasca.
-Cum? E deja treaza???
-Nu isi va aminti nimic!
-Dar i-am promis ca sunt langa ea cand se trezeste!
-Intrebari ceva?
-Cand pot sa merg la ea???
Merge sa vada ce si cum si in urmatoarele 5 minute intram in sala de reanimare.Aici nu putea intra decat unul dintre parinti, asa ca Franck a ramas afara asteptand.Intru...Era legata cu tot felul si cu un furtun in aer ce pompa oxigen cred.O iau de manuta.Dormea cred.Dar in cateva minute sau secunde incepu sa clipeasca...nu stiu cat era ceasul.16 sau ceva mai devreme...
Clipea, dormea...si tot asa.Vorbeam cu ea si parea ca aude si intelege tot.Dupa ceva timp se trezeste cu ochii mari curioasa sa vada ce e in jur...:) Ii explica sa nu-si faca griji, ca gata i-au schimbat pansamentul si ca suntem aici pana se trezeste de tot. primul lucru care l-a spus, dupa ce s-a dezmeticit a fost "Et on peut manger maintenant?"(Si putem manca acum?) :)) M-a facut sa rad :) Mai trebuie sa asteptam putin.Intreb si mi se spune ca la 17.30 poate bea si la 18.30 poate manca.Apoi resin spunand ca incepand cu 18.00 poate manca.
Isi revine foarte repede.Stateam la povesti amandoua.Ne uitam pe pereti(unde erau tot felul de chestii .Eu am spus ca sunt desenate si ea m-a corectat spunandu-mi ca sunt lipite! si avea dreptate...cred ca eram eu sub efectul anesteziei nu ea! :D ) si la ursuletii agatati pe dispozitivele medicale.era si un bebelus in sala pe care karine l-a privit cu foarte mare atentie.Tot veneau si ieseau pacienti.Erau mai multe blocuri operatoare si sala de reanimare avea vreo 6-7 pacienti.Se facuse 17 si ne plictisisem.Karine tot vroia sa se ridice sa se uite in jur.Cam greu.Avea la un piciorus nu stiu ce, la altul i se monitoriza tensiunea, 3 electrozi pt ritmul cardiac, perfuzia intr-o mana si pansamentul la cealalta.Eu una puteam sa mai stau.Eram cu ea, era bine...doar ca ii era foame si vroia sa mergem mai repede in camera plus ca papa astepta pe hol(i-am dat mesaje si i-am trimis fotografii, dar el inca nu o vazuse live)
Iar probleme...tot nu aveau camere libere(ne pusesera sa plecam din camera provizorie spunand ca pana iese din operatie o sa fie o alta camera libera)...in fine.La 17.30 ne intoarcem in aceasi camera. :)...Ii era sete...a baut muuultaaaa apa.I-am dat cate o gurita si pe o perioada mai lunga , dar ii era sete.Papa pleaca sa cumpere de mancare(si noi eram morti de foame si sete si abia acum incepeam sa realizam)
Ii aduc de mancare si de la spital...compot, iaurt, suc...dar fata mea daca nu e ceva ce cunoaste , nu se prea atinge.Compotul era mere-banane, nu s-a atins(trebuie sa fie mere-mere si andros alta marca nu!!), iaurtul la fel...A baut sucul si a venit papa cu sandwichuri si cu mancarea pregatita de mine de acasa.A ras 2 sandwichiuri mari!!!Ii dadeam cate putin, cu frica, dar cerea mereu!Apa multa si suc si a mai mancat si mandarina si danette.
Toate bune, doar ca inca era monitorizata si nu se putea juca cu parul...asa ca mama a trebuit sa stea la cheremul ei! (fata mea se joaca cu parul, ca si mine de altfel...sunt multe "dezbaterii pe tema" eu zic ca e un simplu tic si atat!) Asa ca stateam cu capul aproape de mana ei ca sa se poata juca :D. Acum era ok...Stiam ca pe la 22 ne face iesirea si putem pleca.Asteptam sa ni se dea verde.Noi eram rupti de somn(eu cred ca am adormit pe scaun si cu capul pe pat,Franck atipea pe scaun) iar karine in plina forma! Se uita la desene si striga la noi sa ne trezim :D ca ei nu-i e somn ca a dormit deja! :)
9.45 se duce Franck sa vada ce si cum....Imediat vin sa ne faca iesirea(raspunsul).Imediatul asta a durat vreo ora :D In sfrasit isi iesise si Franck din minti .Era nervos si s-a dus sa se "certe" cu ei....Eu fusesem nervoasa de dimineata.Acum sincer, iafara ca eram obosita si ca ma durea spatele....buf...eram zen :)
Aproape de 23 iesim! Youpiiiiii!!!
Franck se duce inainte sa ia masina si noi usor spre poarta spitalului....
Fata mea- "C'etait bien si papa etait avec nous!"("Era bine daca era si papa cu noi")
-"Dar de ce??S-a dus doar sa ia masina"
-"Parce qu'il me prendrait dans ses bras!"("Pentru ca m-ar fii luat in brate")
-:) "Vrei in brate?"
-"Da!"
Eh? Diplomata...o ia de la distanta sa ajunga la punctul sensibil...Am luat-o, na!Da-l incolo de spate!N-are decat 19 kilograme. :D
Si pe la 11.40 noaptea am ajuns rupti acasa si am dormit (aproape bustean) toti 3 pana a doua zi pe la 8.30 cand un"monstru mic" ne-a dat trezirea! :)
funny
Bancul preferat al Karinei: "Doi delfini in apa, vorbeau:- Hei, auzi ce-ti spun?-Nu, mi-a intrat apa in urechi "....cica a ras mai bine de un minut :)
Eu si Karine jucandu-ne.Eu era fetita, Karine era mama.
eu:-Daca eu sunt fetita...Mama!Vreau sa mananc!Vreau cartofi prajiti si friptura!Si clatite!"
Karine:-"hmm...Vas chez papa!" ("Du-te la taica-tu!")
:D
Mai sunt cateva, dar nu mi le mai amintesc...le notez pe parcurs...
17.02.2006
Ii dau un pupicc pe nasuc si-i spun:
-Ti-am pupat ochisorul!
-Ba nu!Nasucul.
-Ochisorul...
-Ba minti!Nasucul!
-Mint?
-Da, ca ti-a crescut nasucul!
:D...ca doar Pinocchio e una din povestile preferate...
Karine cu bandajul la mana...
-Mama, nu pot!
-Ce nu poti??
-Sa dau cu parfum...:(
si-mi arata ca nu se poate da cu parfum pe incheietura mainii si apoi dupa urechi :))
-Lasa mama, ca ne dam cu parfum doar cu o mana...
Eu si Karine jucandu-ne.Eu era fetita, Karine era mama.
eu:-Daca eu sunt fetita...Mama!Vreau sa mananc!Vreau cartofi prajiti si friptura!Si clatite!"
Karine:-"hmm...Vas chez papa!" ("Du-te la taica-tu!")
:D
Mai sunt cateva, dar nu mi le mai amintesc...le notez pe parcurs...
17.02.2006
Ii dau un pupicc pe nasuc si-i spun:
-Ti-am pupat ochisorul!
-Ba nu!Nasucul.
-Ochisorul...
-Ba minti!Nasucul!
-Mint?
-Da, ca ti-a crescut nasucul!
:D...ca doar Pinocchio e una din povestile preferate...
Karine cu bandajul la mana...
-Mama, nu pot!
-Ce nu poti??
-Sa dau cu parfum...:(
si-mi arata ca nu se poate da cu parfum pe incheietura mainii si apoi dupa urechi :))
-Lasa mama, ca ne dam cu parfum doar cu o mana...
lectie de curaj (la 4 ani)
mda...
Nici nu stiu cu ce sa incep...
Gastro a durat doar o zi, miercurea trecuta, dar nu am mai lasat-o la gradinita nici joi, nici vineri, ca sa fiu eu sigura ca e ok si sa poata dormi in voie(plus ca joi s-a culcat tarziu deoarece am avut niste prieteni in vizita)Sambata la gimnastica ca de obicei, apoi mama a fost plecata hai-hui si ea a fost la piscina cu papa.Seara am fost in vizita si iar s-a culcat foarte tarziu.
A doua zi, duminica 14 februarie, mama(adica eu) am fost o puturoasa si a dormit pana tarziu.La 12.30 aveam o rezervare la un restaurant, in Paris, destul de departe de unde stam noi.Bineinteles ca abia la 12.30 am plecat de acasa.In mod normal in 35 de minute ar fii trebuit sa ajungem...dar, na, fiind 14, trafic de-ti venea sa-ti iei campii!Blocaje peste blocaje...parca toata lumea se hotarase in ziua aia sa mearga in centru!!!(era si frumos afara ce-i drept)...si pana am traversat noi tot orasul, a trecut de ora 14.Plus ca mai trebuia sa si parcam :D Ideea fusese buna, sa mergem intr-un restaurant romanesc, dar sincer, privind in urma(si traficul si nervii facuti si incidentul ce urma sa aiba loc) si la fast food si as fii fost mult mai fericita!!! Karine si papa insa aveau planul facut impreuna :) : restaurant romanesc si patinaj.
Am ajuns dupa ora 14, dar nu a fost nicio problema.Romanii ne-au primit :) (nu era cine stie ce restaurant, unul mic, de cartier, dar cum in tot Parisul nu-s decat 3, asta e) A venit desertul.Eu papanasi si Karine clatite cu nutella.Bineinteles ca a vrut la buda(tocmai fusese) si cum eu mancam papanasii i-am spus lui papa sa mearga cu ea.Cand au iesit de la toaleta...o vad ca incepe sa planga la un moment dat.Nu m-am speriat prea tare(am crezut ca a dat careva peste ea) dar m-am dus repede sa-i scot suzeta(remediu sigur in caz de plans). Vine mergand spre mine si plangand...Ii dau suzeta fara sa remarc ceva...intreb ce are...si papa imi spune ca i-a prins mana in usa toaletei.Va dati seama ce "senzatie" (si acum am furnicaturi).Raman calma.Vad cum "degetelul nu era in ordine...unghia, nimic" si ii pun manuta in servetele...si o iau in brate, apoi o imbrac ...Papa platea deja nota si aflam ca e un spital pediatric la 3 minute de restaurant.Ea deja nu mai plangea.Se calmase partial, suspina doar si spunea ca o doare tare manuta.Nu ne-am mai dus la masina.In brate cu ea si fugi...nu stiam exact directia...cand proprietarul restaurantului vine dupa noi cu geanta mea(uitata in restaurant) si ne indica drumul...Am ajuns, am dat ocol spitalului si in final am ajuns la urgente.Full.Ne ia repede.Ii desface servetelui sa vada...("groaznic" din punctul meu de vedere)...ii da cu dezinfectant si ii pune un fel de pansament provizoriu pana cand o sa vina un medic sa ne vada.Eu din momentul ala am simtit ca mor.Nu mai puteam sta calma...bineinteles ca ea a simtit si vazut asta si a inceput sa se agite si ea.Apoi trecem la luat temperatura, tensiunea, asistente, medici internisti...era multa lume de umbla de colo colo...Ii dau un fel de supozitor "lichid" care o calmeaza destul de repede. Apoi ne intoarcem in sala de asteptare.Ne explica ca trebuie sa mergem la radiografie. Mergem.Karine nedormita,plus medicamentul adoarme.Se trezeste la radiografie. Radiografia confirma ruptura ultimei falange a degetului inelar de la mana dreapta plus ca avea si placa deschisa.
Karine s-a comportat impecabil.Ca un om mare.Ii explicam si intelegea.Singura ei teama era ca va ramane singura acolo(cum fusesem eu) si i-am spus ca nu, ca mama si papa vor ramane cu ea. Ne-au intrebat cand a mancat ultima oara.In jurul orei 4, deci pana la ora 22 nu putea intra in blocul operator.Ne-au explicat ca trebuie operata pentru "refacerea" degetului si a unghiei, si ca pentru asta trebuia o anestezie generala.Deci Karine nu mai avea voie sa bea si sa manance nimic.Asteptam sa se gaseasca o camera pentru a ne spitaliza. Era lunga si grea asteptarea...Degetelul sangera si Karine imi spunea ca simte cum "curge ceva"(" quelquechose qui coule") plus ca era foarte obosita si motaia in bratele noastre.
In cele din urma vin sa ne anunte ca spitalul e full si ca nu mai au paturi disponibile.Ne spun ca sunt 3 spitale in tot Parisul care fac astfel de operatii si ca si celelalte probabil sunt full.Ne propun sa revenim a doua zi, la 8.30 pentru a intra in bloc. Ce era sa facem? Am spus ok. Ne fac dosarul si vine anestezista sa ne vada.Anestezista i-a explicat ce se va intampla a doua zi (pe intelesul ei)-ii explicasem si noi in prealabil- ca va veni, ca o vor adormi cu ajutorul unei masti...ca va sufla intr-un balon care probabil va avea gust de capsuni , ii vor repara degetelul iar cand se va trezi mama si papa vor fii langa ea. A intrebat-o daca are intrebari...si a spus ca nu :). Era totul clar pentru ea :) . I-au facut un alt pansament.Imi imaginez ca nu a fost prea placut, dar nu a spus nici carr si apoi a luat si antibioticul-sirop fara nicio problema.(administrarea oricarui sirop Karinei era cosmarul nostru!Siropul sfarsea oriunde altundeva, numai in gura nu!!!)
Apoi ne-am indreptat spre masina parcata destul de departe, cu gandul sa mai luam si putin aer.Karine in brate la papa mai mult.In jumatate de ora eram acasa.Copilul adormise intre timp.Trebuia sa-i dau insa sa manance ca incepand cu 12 noaptea nu mai avea voie sa bea sau sa manance.A spus ca vrea "piure et poisson".Era vreo 9 seara.I-am facut rpd piureul si pestele, dar bineinteles ca nu a mancat.Am incercat lapte cu cereale...nu a vrut.A baut vreo 150ml de lapte simplu.Si a adormit bustean.
Urma o alta zi...la fel de grea, daca nu mai grea :(
Nici nu stiu cu ce sa incep...
Gastro a durat doar o zi, miercurea trecuta, dar nu am mai lasat-o la gradinita nici joi, nici vineri, ca sa fiu eu sigura ca e ok si sa poata dormi in voie(plus ca joi s-a culcat tarziu deoarece am avut niste prieteni in vizita)Sambata la gimnastica ca de obicei, apoi mama a fost plecata hai-hui si ea a fost la piscina cu papa.Seara am fost in vizita si iar s-a culcat foarte tarziu.
A doua zi, duminica 14 februarie, mama(adica eu) am fost o puturoasa si a dormit pana tarziu.La 12.30 aveam o rezervare la un restaurant, in Paris, destul de departe de unde stam noi.Bineinteles ca abia la 12.30 am plecat de acasa.In mod normal in 35 de minute ar fii trebuit sa ajungem...dar, na, fiind 14, trafic de-ti venea sa-ti iei campii!Blocaje peste blocaje...parca toata lumea se hotarase in ziua aia sa mearga in centru!!!(era si frumos afara ce-i drept)...si pana am traversat noi tot orasul, a trecut de ora 14.Plus ca mai trebuia sa si parcam :D Ideea fusese buna, sa mergem intr-un restaurant romanesc, dar sincer, privind in urma(si traficul si nervii facuti si incidentul ce urma sa aiba loc) si la fast food si as fii fost mult mai fericita!!! Karine si papa insa aveau planul facut impreuna :) : restaurant romanesc si patinaj.
Am ajuns dupa ora 14, dar nu a fost nicio problema.Romanii ne-au primit :) (nu era cine stie ce restaurant, unul mic, de cartier, dar cum in tot Parisul nu-s decat 3, asta e) A venit desertul.Eu papanasi si Karine clatite cu nutella.Bineinteles ca a vrut la buda(tocmai fusese) si cum eu mancam papanasii i-am spus lui papa sa mearga cu ea.Cand au iesit de la toaleta...o vad ca incepe sa planga la un moment dat.Nu m-am speriat prea tare(am crezut ca a dat careva peste ea) dar m-am dus repede sa-i scot suzeta(remediu sigur in caz de plans). Vine mergand spre mine si plangand...Ii dau suzeta fara sa remarc ceva...intreb ce are...si papa imi spune ca i-a prins mana in usa toaletei.Va dati seama ce "senzatie" (si acum am furnicaturi).Raman calma.Vad cum "degetelul nu era in ordine...unghia, nimic" si ii pun manuta in servetele...si o iau in brate, apoi o imbrac ...Papa platea deja nota si aflam ca e un spital pediatric la 3 minute de restaurant.Ea deja nu mai plangea.Se calmase partial, suspina doar si spunea ca o doare tare manuta.Nu ne-am mai dus la masina.In brate cu ea si fugi...nu stiam exact directia...cand proprietarul restaurantului vine dupa noi cu geanta mea(uitata in restaurant) si ne indica drumul...Am ajuns, am dat ocol spitalului si in final am ajuns la urgente.Full.Ne ia repede.Ii desface servetelui sa vada...("groaznic" din punctul meu de vedere)...ii da cu dezinfectant si ii pune un fel de pansament provizoriu pana cand o sa vina un medic sa ne vada.Eu din momentul ala am simtit ca mor.Nu mai puteam sta calma...bineinteles ca ea a simtit si vazut asta si a inceput sa se agite si ea.Apoi trecem la luat temperatura, tensiunea, asistente, medici internisti...era multa lume de umbla de colo colo...Ii dau un fel de supozitor "lichid" care o calmeaza destul de repede. Apoi ne intoarcem in sala de asteptare.Ne explica ca trebuie sa mergem la radiografie. Mergem.Karine nedormita,plus medicamentul adoarme.Se trezeste la radiografie. Radiografia confirma ruptura ultimei falange a degetului inelar de la mana dreapta plus ca avea si placa deschisa.
Karine s-a comportat impecabil.Ca un om mare.Ii explicam si intelegea.Singura ei teama era ca va ramane singura acolo(cum fusesem eu) si i-am spus ca nu, ca mama si papa vor ramane cu ea. Ne-au intrebat cand a mancat ultima oara.In jurul orei 4, deci pana la ora 22 nu putea intra in blocul operator.Ne-au explicat ca trebuie operata pentru "refacerea" degetului si a unghiei, si ca pentru asta trebuia o anestezie generala.Deci Karine nu mai avea voie sa bea si sa manance nimic.Asteptam sa se gaseasca o camera pentru a ne spitaliza. Era lunga si grea asteptarea...Degetelul sangera si Karine imi spunea ca simte cum "curge ceva"(" quelquechose qui coule") plus ca era foarte obosita si motaia in bratele noastre.
In cele din urma vin sa ne anunte ca spitalul e full si ca nu mai au paturi disponibile.Ne spun ca sunt 3 spitale in tot Parisul care fac astfel de operatii si ca si celelalte probabil sunt full.Ne propun sa revenim a doua zi, la 8.30 pentru a intra in bloc. Ce era sa facem? Am spus ok. Ne fac dosarul si vine anestezista sa ne vada.Anestezista i-a explicat ce se va intampla a doua zi (pe intelesul ei)-ii explicasem si noi in prealabil- ca va veni, ca o vor adormi cu ajutorul unei masti...ca va sufla intr-un balon care probabil va avea gust de capsuni , ii vor repara degetelul iar cand se va trezi mama si papa vor fii langa ea. A intrebat-o daca are intrebari...si a spus ca nu :). Era totul clar pentru ea :) . I-au facut un alt pansament.Imi imaginez ca nu a fost prea placut, dar nu a spus nici carr si apoi a luat si antibioticul-sirop fara nicio problema.(administrarea oricarui sirop Karinei era cosmarul nostru!Siropul sfarsea oriunde altundeva, numai in gura nu!!!)
Apoi ne-am indreptat spre masina parcata destul de departe, cu gandul sa mai luam si putin aer.Karine in brate la papa mai mult.In jumatate de ora eram acasa.Copilul adormise intre timp.Trebuia sa-i dau insa sa manance ca incepand cu 12 noaptea nu mai avea voie sa bea sau sa manance.A spus ca vrea "piure et poisson".Era vreo 9 seara.I-am facut rpd piureul si pestele, dar bineinteles ca nu a mancat.Am incercat lapte cu cereale...nu a vrut.A baut vreo 150ml de lapte simplu.Si a adormit bustean.
Urma o alta zi...la fel de grea, daca nu mai grea :(
miercuri, 10 februarie 2010
o zi proasta...
Fiind miercuri, am trandavit putin...Karine avea engleza la 9.45, dar...a facut o gastro de toata frumusetea! :( Exact cand sa ajungem la cursul de engleza(eram in fata usii)...buf...si ne-am intors acasa(era curs deschis azi si ne-am dus si noi, parintii)...Acasa, am dezinfectat toata casa...Ea, in forma!Chiar ne-a ajutat...doar ca din cand in cand mai facea pauze de toaleta, apoi dus ...si tot asa...In total pana acum a vomat de 3 ori si a facut vreo 4 dusuri...:(
Doarme acum...sa vedem cum va fii...culmea e ca si pediatra si medicul de familie nu lucreaza azi...E in forma doar ca... "nu mai vreau sa vomite"(vorbele ei) si "c'etais bien si on avait des couches comme les bebes"(era bine daca aveam scutec ca bebelusii)
Plus ca la curatenie, azi, a spus ca-l ajuta pe papa ca el are mai mult nevoie de ajutor :D...si apoi imi spunea mie ca fac ei bucataria ca sunt mai rapizi...ca daca ar sta dupa mine...:D :)
:(
Doarme acum...sa vedem cum va fii...culmea e ca si pediatra si medicul de familie nu lucreaza azi...E in forma doar ca... "nu mai vreau sa vomite"(vorbele ei) si "c'etais bien si on avait des couches comme les bebes"(era bine daca aveam scutec ca bebelusii)
Plus ca la curatenie, azi, a spus ca-l ajuta pe papa ca el are mai mult nevoie de ajutor :D...si apoi imi spunea mie ca fac ei bucataria ca sunt mai rapizi...ca daca ar sta dupa mine...:D :)
:(
marți, 9 februarie 2010
discutii fresh
Azi la masa:
Karine: Arretez de discuter!!! (imitand probabil ceea ce se intapla la cantina, la gradi)
Eu:Pai, de ce mama? La masa, acasa, putem vorbi. Asa putem povesti care ce a facut: papa, mama si tu.
Karine:Et moi je dois parler de gradinita? :)
oui...
Apoi, eu trebuia sa plec si i-am spus ca o sa o culce papa.
k:"Mais non, tu va laver mes dents!"
a:"Nu pot pentru ca nu mai am timp!"
k:"Mais si, parsque papa ne me lave les dents comme ca(si-mi arata ca nu ii spala dintii pe vertical) et comme ca(si-mi arata si maselele) .
:) A cautat motiv valabil folosindu-se de punctele mele fragile :D (pt cine nu stie , am o obsesie cu spalatul dintilor) Dar nu am cedat! Am pupacit-o si am plecat :)
eu:"La revedere ma cherie!"
ea:"Ta cherie pour toujours?"("Draga ta pentru totdeauna?")
Am plecat razand....:)
Si uite cum iti umple un copil inima si sufletul...prin niste simple si banale cuvinte :) iti indulceste ziua oricat de grea ar fii fost :)
Karine: Arretez de discuter!!! (imitand probabil ceea ce se intapla la cantina, la gradi)
Eu:Pai, de ce mama? La masa, acasa, putem vorbi. Asa putem povesti care ce a facut: papa, mama si tu.
Karine:Et moi je dois parler de gradinita? :)
oui...
Apoi, eu trebuia sa plec si i-am spus ca o sa o culce papa.
k:"Mais non, tu va laver mes dents!"
a:"Nu pot pentru ca nu mai am timp!"
k:"Mais si, parsque papa ne me lave les dents comme ca(si-mi arata ca nu ii spala dintii pe vertical) et comme ca(si-mi arata si maselele) .
:) A cautat motiv valabil folosindu-se de punctele mele fragile :D (pt cine nu stie , am o obsesie cu spalatul dintilor) Dar nu am cedat! Am pupacit-o si am plecat :)
eu:"La revedere ma cherie!"
ea:"Ta cherie pour toujours?"("Draga ta pentru totdeauna?")
Am plecat razand....:)
Si uite cum iti umple un copil inima si sufletul...prin niste simple si banale cuvinte :) iti indulceste ziua oricat de grea ar fii fost :)
Un nou "joc"
La capitolul "convinge fata sa manance!" sau "cum o fac sa faca ce vreau eu?" mereu a trebuit sa dau dovada de imaginatie...Micuta fiind, reuseam repede atragandu-i atentia spre altceva, jucandu-ma cu degetele, marionete sau facand pe clown-ul...Marindu-se, treaba a devenit mai complicata...O lingurita pentru buni, una pentru tata...buf, a fost demuuulttt si cu perioada scurta de viata.Cel mai bine mergea "pititea"(piteam cate un obiect si era concentrata sa-l gaseasca) si asa manca sau daca plangea o faceam sa rada facandu-ma ca pic :D. O perioada manca doar uitandu-se la tv si cu amenintarea ca daca nu mananca tot, opresc desenele, dar mi-am dat repede seama ca nu era solutia optima.Apoi a fost perioada cu" numar pana la 5" : ii spuneam ca daca nu face lucrul X, numar pana la 5 si urmeaza pedeapsa.Prima oara cand am pedepsit-o, in camera ei, a fost cam acum un an cred...Teribil! (mai mult pentru mine decat pentru ea, ca a trebuit sa nu cedez la plansetele ei)
Tot pe principiul "numar pana la 5", mai nou,(de vreo trei saptamani) avem un joc :) Daca face o "fapta buna" primeste o "inimioara rosie vesela", iar daca face o fapta rea, primeste o "fata trista albastra"....capodoperele fiind desenate pe o bucata de carton alb lipita pe peretele din bucatarie :). La 5 inimioare are o "rasplata"(un cadou sau o iesire undeva) si la 5 fete triste are o pedeapsa.Regula jocului mai e ca 3 inimioare valoreaza cat o fata trista(adica poate "taia" din fetele triste facand 3 fapte bune :D) hihi...si culmea! functioneaza!Nici nu trebuie sa insist!Spun doar:
"daca continui stii ce urmeaza, nu?" si raspunde singura
"o fata trista :( "
"Si chiar vrei o fata trista?"
"nu"....
Bineinteles ca pot fii folosite si "jumatati de masura"-adica in functie de gravitatea sau maretia faptei poate primi o jumatate de inimioara sau doar "niste ochi tristi"....si tot asa...iar daca se apropie vreo iesire pe undeva , inimioarele sunt puse mai cu usurinta :), ca sa poata veni "rasplata" :)
Si uite asa incerc sa o fac sa faca ce vreau eu...Am reusit chiar sa o fac sa se spele pe dinti seara(ca nu era chip) iar acum vine de la sine si fara nicio rasplata(inimioara vesela).Si cum ii cumparam mereu cate ceva...acum am motiv sa-i dau cadoul :) (astept 5 inimioare)
Adaptarea facuta la joc de Karine a fost sa-l punem si pe Pinocchio pe lista :). Si aici ea e stapana :) Ea decide cand ii dam fete triste sau inimioare vesele.... :)
Tot pe principiul "numar pana la 5", mai nou,(de vreo trei saptamani) avem un joc :) Daca face o "fapta buna" primeste o "inimioara rosie vesela", iar daca face o fapta rea, primeste o "fata trista albastra"....capodoperele fiind desenate pe o bucata de carton alb lipita pe peretele din bucatarie :). La 5 inimioare are o "rasplata"(un cadou sau o iesire undeva) si la 5 fete triste are o pedeapsa.Regula jocului mai e ca 3 inimioare valoreaza cat o fata trista(adica poate "taia" din fetele triste facand 3 fapte bune :D) hihi...si culmea! functioneaza!Nici nu trebuie sa insist!Spun doar:
"daca continui stii ce urmeaza, nu?" si raspunde singura
"o fata trista :( "
"Si chiar vrei o fata trista?"
"nu"....
Bineinteles ca pot fii folosite si "jumatati de masura"-adica in functie de gravitatea sau maretia faptei poate primi o jumatate de inimioara sau doar "niste ochi tristi"....si tot asa...iar daca se apropie vreo iesire pe undeva , inimioarele sunt puse mai cu usurinta :), ca sa poata veni "rasplata" :)
Si uite asa incerc sa o fac sa faca ce vreau eu...Am reusit chiar sa o fac sa se spele pe dinti seara(ca nu era chip) iar acum vine de la sine si fara nicio rasplata(inimioara vesela).Si cum ii cumparam mereu cate ceva...acum am motiv sa-i dau cadoul :) (astept 5 inimioare)
Adaptarea facuta la joc de Karine a fost sa-l punem si pe Pinocchio pe lista :). Si aici ea e stapana :) Ea decide cand ii dam fete triste sau inimioare vesele.... :)
ce-i place Karinei...si ce nu...(mancare)
Bineinteles ca in 4 ani de zile am avut timp sa ne placa lucruri, apoi sa nu ne mai placa...apoi sa ne placa iar...
Acum,la 4 ani, marea si vesnica problema(care a inceput pe la un an si jumatate) e mancarea. :(...Nu ca nu ar manca...Daca i-as da pizza, carne(dar nu atoasa), peste , oua, branza, cereale, mezeluri, chestii picante,sandwichiuri(inclusiv McDonalds) ar manca zilnic fara nicio problema! Doar ca eu vreau sa manance si fructe si legume!Crude sau gatite...cum vrea, doar sa le manance...dar la capitolul asta stam prost de tot!Mancam doar salata de telina(cu sos alb) si foarte rar cate o foita de salata verde.De alte cruditati nu ne atingem.Desi la gradinita morcovii sunt buuuni "les carottes sont delicieuses a la cantine", acasa "sont dégueulasse"(dar nu stiu daca chiar mananca sau nu).
Piureul uneori il mancam, alteori nu...Mai pitesc cate o alta leguma in piure, dar o simte...Uneori reusesc sa o pacalesc sa manance, alteori nu.In trecut mancam cu placere mazare(mancarica cu cartof si sos de rosii sau simpla).Acum nu-i mai place(poate, poate o sa-i placa iar...) ; la fel si cu fasolea verde.Pastele in trecut erau marea ei placere, acum din cand in cand si doar tagliatele...
Anul trecut manca cu placere melci, anul asta nu s-a atins de ei...
Supa de galusti(doar zeama) ar manca mereu.Uneori supa crema de legume(dar sa fie verde!) si zeama de la ciorba de vacuta sau de perisoare.
Ca si desert...prajiturile cu crema nu ii plac.Ii plac cele simple gen chec,cozonac...brownie...de fapt orice e cu ciocolata...mousse au chocolat, fondant au chocolat, biscuiti cu ciocolata.Ciocolata simpla nu e moartea ei insa.Mananca putina(parerea mea) si prefera ciocolata neagra, flan si mai nou danette.Inghetata si vata pe bat ii plac mult, la fel ca si tot ce e sarat(biscuitei, sticks-uri).
Nutella adora!sub orice forma!(ma gandeam sa-i pun si pe legume, poate asa le mananca! :D) clatite, gaufre,tartine sau simpla cu lingurita!
La capitolul fructe acum stam binisor(a avut o perioada in care nu se atingea de niciun fruct, desi bebe fiind avea portia zilnica de minimum 3 fructe pasate). Mancam banane, mere(fara coaja si taiate bucati), mandarine si portocala.Compotul de mere,(pompotes) mere simple nu amestecate cu altceva, e zilnic si obligatoriu.Deci din ratia zilnica de 5 fructe si legume ajungem cu greu la 3 pe zi....
Mai nou mananca masline verzi(dar doar cu scobitoarea).Sper sa o tina.Un lucru bun e ca a inceput sa guste...inainte nu vroia nici macar sa guste.Zicea nu si gata!De cand cu gradinita o vad ca gusta...(eu ii pun in farfurie de toate, cate putin,cu mare grija sa nu se atinga felurile intre ele :D, iar ea mananca doar ce-i place)
La capitolul sucuri nu ne atingem de bauturi acidulate.Bea apa plata, suc de portocale, mere si ananas sau multifruct fara zahar adaugat si fara pulpa. Ciudat a fost ca a venit intr-o zi de la gradi si ne-a intrebat ce e aia "cola" :) si i-am spus.A zis ca ei nu-i place ca "inteapa". Sper sa nu-i placa vreoadata!
Si acum ma gandesc cu groaza ce-i dau de mancare diseara....:D
Am uitat!Laptele e sfant.Dimineata lapte cu cereale in castron si seara biberonul cu minimum 200ml lapte(simplu sau cu cereale, in functie de cat a mancat la masa de seara).
Acum,la 4 ani, marea si vesnica problema(care a inceput pe la un an si jumatate) e mancarea. :(...Nu ca nu ar manca...Daca i-as da pizza, carne(dar nu atoasa), peste , oua, branza, cereale, mezeluri, chestii picante,sandwichiuri(inclusiv McDonalds) ar manca zilnic fara nicio problema! Doar ca eu vreau sa manance si fructe si legume!Crude sau gatite...cum vrea, doar sa le manance...dar la capitolul asta stam prost de tot!Mancam doar salata de telina(cu sos alb) si foarte rar cate o foita de salata verde.De alte cruditati nu ne atingem.Desi la gradinita morcovii sunt buuuni "les carottes sont delicieuses a la cantine", acasa "sont dégueulasse"(dar nu stiu daca chiar mananca sau nu).
Piureul uneori il mancam, alteori nu...Mai pitesc cate o alta leguma in piure, dar o simte...Uneori reusesc sa o pacalesc sa manance, alteori nu.In trecut mancam cu placere mazare(mancarica cu cartof si sos de rosii sau simpla).Acum nu-i mai place(poate, poate o sa-i placa iar...) ; la fel si cu fasolea verde.Pastele in trecut erau marea ei placere, acum din cand in cand si doar tagliatele...
Anul trecut manca cu placere melci, anul asta nu s-a atins de ei...
Supa de galusti(doar zeama) ar manca mereu.Uneori supa crema de legume(dar sa fie verde!) si zeama de la ciorba de vacuta sau de perisoare.
Ca si desert...prajiturile cu crema nu ii plac.Ii plac cele simple gen chec,cozonac...brownie...de fapt orice e cu ciocolata...mousse au chocolat, fondant au chocolat, biscuiti cu ciocolata.Ciocolata simpla nu e moartea ei insa.Mananca putina(parerea mea) si prefera ciocolata neagra, flan si mai nou danette.Inghetata si vata pe bat ii plac mult, la fel ca si tot ce e sarat(biscuitei, sticks-uri).
Nutella adora!sub orice forma!(ma gandeam sa-i pun si pe legume, poate asa le mananca! :D) clatite, gaufre,tartine sau simpla cu lingurita!
La capitolul fructe acum stam binisor(a avut o perioada in care nu se atingea de niciun fruct, desi bebe fiind avea portia zilnica de minimum 3 fructe pasate). Mancam banane, mere(fara coaja si taiate bucati), mandarine si portocala.Compotul de mere,(pompotes) mere simple nu amestecate cu altceva, e zilnic si obligatoriu.Deci din ratia zilnica de 5 fructe si legume ajungem cu greu la 3 pe zi....
Mai nou mananca masline verzi(dar doar cu scobitoarea).Sper sa o tina.Un lucru bun e ca a inceput sa guste...inainte nu vroia nici macar sa guste.Zicea nu si gata!De cand cu gradinita o vad ca gusta...(eu ii pun in farfurie de toate, cate putin,cu mare grija sa nu se atinga felurile intre ele :D, iar ea mananca doar ce-i place)
La capitolul sucuri nu ne atingem de bauturi acidulate.Bea apa plata, suc de portocale, mere si ananas sau multifruct fara zahar adaugat si fara pulpa. Ciudat a fost ca a venit intr-o zi de la gradi si ne-a intrebat ce e aia "cola" :) si i-am spus.A zis ca ei nu-i place ca "inteapa". Sper sa nu-i placa vreoadata!
Si acum ma gandesc cu groaza ce-i dau de mancare diseara....:D
Am uitat!Laptele e sfant.Dimineata lapte cu cereale in castron si seara biberonul cu minimum 200ml lapte(simplu sau cu cereale, in functie de cat a mancat la masa de seara).
duminică, 7 februarie 2010
cum s-a nascut karine :) (rezumat)
Era sambata, 7 ianuarie 2006, iar noi am umblat toata ziua dupa apartamente( vroiam sa cumparam sau macar sa inchiriem unul mai mare si am tot vizitat) .Data probabila a nasterii data de medic era 15.01.2006, iar pentru papa(Franck) acest lucru era ceva "strict si precis" :)) .Adica nu putea veni mai devreme.Avea deja tot planningul facut pentru saptamana 9-15 si apoi era "mai liber". Seara am stat pana dupa 2 noaptea uitandu-ne la "24 heures"(eram absorbiti de serial, dar au fost ultimele episoade vazute ...)
A doua zi ne trezim la 10. Merg la toaleta si era ceva ciudat...Ii spun...El:"Nu cred, trebuie sa nasti pe 15"....ok..."Franck, e ciudat...cred ca asta e..." "Uite ma duc la patiserie , mancam si mai vedem..." Ok...Se duce, luam micul dejun(eu in pat, el in fata calculatorului....cauta pe google sa vada cum isi da seama daca a venit sau nu momentul :)) El citea si eu spuneam daca da sau nu :))...ca in bancuri!....Incep contractiile !Ups, direct din 10 in 10 minute! Franck speriat suna la 15(salvarea). Eu astept sa treaca o contractie(au fost direct puternice si dureroase) si imi calculez repede sa fac un dus pana vine urmatoarea...Fac dusul, iau o pauza(la contractie trebuia sa stau in pat in pozitia ghemuit ca parca asa nu ma durea atat de tare) apoi fug repede sa ma machiez si sa ma imbrac...(ca doar na, nu plecam nemachiata la spital :)))) ) Apar cei de la salvare! 3! si barbati toti! Incep sa ma monitorizeze si dupa 2-3 contractii "Asta e!Mergem la spital" Eu plec cu ei, cu salvarea!!! Si Franck ramane sa ia bagajele pentru spital(erau pregatite de ceva vreme si explicate de cateva ori viitorului tata sa stie!)
In salvare...pentru prima oara in salvare...!N-am vomat toata sarcina si vomam acum...Asta e...Ajung la spital si ma iau cu targa...Le spun ca pot merge.Ei:"Stim, dar preferam sa va ducem asa..." OMG!
Abia am ajuns in sala de nasteri ca a aparut si Franck...Doar ca a durat ceva pana l-au pregatit...Trebuia sa-mi aduca trusa pentru sala de nasteri pt mine si copil(amandoua bine puse separat in bagaj)Bineinteles ca habar nu avea unde sunt ...Nu mai stia nimic(daca ar intelege ce scriu ar spune ca nu e adevarat :D ) Pana la urma se duce asistenta si gaseste trusa pentru copil, iar cum eu eram imbracata deja cu ceva de la ei, nu-mi mai aduc bluza pentru nastere pregatita de mine! grrr
Cum aveam contractii puternice si dureroase nu au asteptat dilatatia 4 pt a-mi face peridurala.Pana-n ora 14 aveam peridurala facuta si stateam linistita asteptand "momentul"....A durat cam mult...Noroc ca a stat Franck cu mine ca altfel m-as fii plictisit...iar in spital nu mai era nicio alta nastere, deci toata lumea era concentrata asupra mea...Pe la 17 am cerut o alta doza de anesteziant...si dupa alte lungi ore s-a nascut "minunea mea" (sau "a noastra" mai bine spus ) :) La ora 21.08 pe 08.01.2006 :)
Era si ziua de nastere a lui tataie :) Chiar l-am sunat de pe masa de nastere sa-i spun "La multi ani!" nespecificandu-i situatia in care eram :)
Mi-au pus-o direct pe piept, pana sa-i taie cordonul :) si apoi au luat-o s-o spele.Socant a fost cand..."i-au bagat un furtun pe nas, pe gat"...nici nu mai stiu exact...stiu doar ca primul impuls era sa ma dau jos sa le imping pe alea ...dar mi-am dat seama ca nu fac nimic rau....Apoi vedeam cum o spala si nu intelegeam "de ce nu o spala bine" :) Apoi i-au dat-o lui papa in brate(imbracata) si apoi mi-au pus-o la san si au ajutat-o sa inceapa sa suga :) De fapt nici nu a fost nevoie de cine stie ce....S-a lipit imediat :)
Tot asa...eu ma asteptam, ca-n filme, sa o puna cu capul in jos si sa-i dea o palma peste fund :). De unde...:) A mea a iesit direct tipand!!! Apgar 10,10 si 50cm, 3.450kg...nu mai stiu diametrul cranian...(47 cred)
Si uite asa a inceput o noua etapa... :)
Uitasem...Era fisa doar cu "Lett" ca inca nu ne hotarasem la nume exact :)...Karine sau Karina...Elena sau Ana...Si apoi, dupa ce s-a nascut, am pus "Karine Elena Lett" :) Si au fost si alte peripetii in sala de nastere...Bine a fost ca s-a sfarsit cu bine :)
A doua zi ne trezim la 10. Merg la toaleta si era ceva ciudat...Ii spun...El:"Nu cred, trebuie sa nasti pe 15"....ok..."Franck, e ciudat...cred ca asta e..." "Uite ma duc la patiserie , mancam si mai vedem..." Ok...Se duce, luam micul dejun(eu in pat, el in fata calculatorului....cauta pe google sa vada cum isi da seama daca a venit sau nu momentul :)) El citea si eu spuneam daca da sau nu :))...ca in bancuri!....Incep contractiile !Ups, direct din 10 in 10 minute! Franck speriat suna la 15(salvarea). Eu astept sa treaca o contractie(au fost direct puternice si dureroase) si imi calculez repede sa fac un dus pana vine urmatoarea...Fac dusul, iau o pauza(la contractie trebuia sa stau in pat in pozitia ghemuit ca parca asa nu ma durea atat de tare) apoi fug repede sa ma machiez si sa ma imbrac...(ca doar na, nu plecam nemachiata la spital :)))) ) Apar cei de la salvare! 3! si barbati toti! Incep sa ma monitorizeze si dupa 2-3 contractii "Asta e!Mergem la spital" Eu plec cu ei, cu salvarea!!! Si Franck ramane sa ia bagajele pentru spital(erau pregatite de ceva vreme si explicate de cateva ori viitorului tata sa stie!)
In salvare...pentru prima oara in salvare...!N-am vomat toata sarcina si vomam acum...Asta e...Ajung la spital si ma iau cu targa...Le spun ca pot merge.Ei:"Stim, dar preferam sa va ducem asa..." OMG!
Abia am ajuns in sala de nasteri ca a aparut si Franck...Doar ca a durat ceva pana l-au pregatit...Trebuia sa-mi aduca trusa pentru sala de nasteri pt mine si copil(amandoua bine puse separat in bagaj)Bineinteles ca habar nu avea unde sunt ...Nu mai stia nimic(daca ar intelege ce scriu ar spune ca nu e adevarat :D ) Pana la urma se duce asistenta si gaseste trusa pentru copil, iar cum eu eram imbracata deja cu ceva de la ei, nu-mi mai aduc bluza pentru nastere pregatita de mine! grrr
Cum aveam contractii puternice si dureroase nu au asteptat dilatatia 4 pt a-mi face peridurala.Pana-n ora 14 aveam peridurala facuta si stateam linistita asteptand "momentul"....A durat cam mult...Noroc ca a stat Franck cu mine ca altfel m-as fii plictisit...iar in spital nu mai era nicio alta nastere, deci toata lumea era concentrata asupra mea...Pe la 17 am cerut o alta doza de anesteziant...si dupa alte lungi ore s-a nascut "minunea mea" (sau "a noastra" mai bine spus ) :) La ora 21.08 pe 08.01.2006 :)
Era si ziua de nastere a lui tataie :) Chiar l-am sunat de pe masa de nastere sa-i spun "La multi ani!" nespecificandu-i situatia in care eram :)
Mi-au pus-o direct pe piept, pana sa-i taie cordonul :) si apoi au luat-o s-o spele.Socant a fost cand..."i-au bagat un furtun pe nas, pe gat"...nici nu mai stiu exact...stiu doar ca primul impuls era sa ma dau jos sa le imping pe alea ...dar mi-am dat seama ca nu fac nimic rau....Apoi vedeam cum o spala si nu intelegeam "de ce nu o spala bine" :) Apoi i-au dat-o lui papa in brate(imbracata) si apoi mi-au pus-o la san si au ajutat-o sa inceapa sa suga :) De fapt nici nu a fost nevoie de cine stie ce....S-a lipit imediat :)
Tot asa...eu ma asteptam, ca-n filme, sa o puna cu capul in jos si sa-i dea o palma peste fund :). De unde...:) A mea a iesit direct tipand!!! Apgar 10,10 si 50cm, 3.450kg...nu mai stiu diametrul cranian...(47 cred)
Si uite asa a inceput o noua etapa... :)
Uitasem...Era fisa doar cu "Lett" ca inca nu ne hotarasem la nume exact :)...Karine sau Karina...Elena sau Ana...Si apoi, dupa ce s-a nascut, am pus "Karine Elena Lett" :) Si au fost si alte peripetii in sala de nastere...Bine a fost ca s-a sfarsit cu bine :)
am fost la mareeee! :)
Da, vineri dimineta mi-a venit ideea sa plecam undeva, nu foarte departe de casa. Nu prea stiam unde si am hotarat sa mergem la mare, intr-un hotel cu piscina :). Zis si facut! Imi pare rau ca inca n-am gasit "buba" aparatului meu foto si nu pot pune poze....:(
Sambata, dupa ora de gimnastica(Karine face gimnastica ritmica si noi gimnastica"de intretinere") am plecat.
Fata mea "Mama, si on va a la mer ca va dire que je vais passer chez les moiens?"(Mama, daca mergem la mare inseamna ca o sa trec in grupa mijlocie?) "Nu mama, ca asta nu e vacanta mare, e o minivacanta!O sa treci in grupa mijlocie dupa ce o sa mergem la mare si o sa stam muuulttt"(eu, mai demult cand ma intreba cand va trece in grupa mijlocie, i-am spus ca dupa vacanta mare, adica dupa ce o sa mergem la mare.Si uite ca a tinut minte!)
Tot discutam noi de bebelusii din burta si cum ca ea cand era in burtica mea statea in "apa" si "inota".Ma intreaba:
"Si stateam cu ochii deschisi?Si nu-mi era frica?" ...
eu:"Nu mama,.. blabla"
"Si cum respiram?"
eu:"Pai bebelusii nu respira...blabla.."
"Est-que tu pourrais me voir?"(ma puteai vedea?)
eu:"Da, cand mergeam la doctor....bla"
"Et pourquoi tu ne me donne pas de jouets?"(si de ce nu-mi dadeai jucari?)
eu:"???...."
"Et moi je mangais prin buric?"(exact asa a zis-"si eu mancam prin buric?")
eu:"Da....blabla"
si tot continua dialogul....
Apoi in masina se reia discutia.Spune ca e fata mare si ca nu-i mai e frica sa intre cu capul in apa, dar ca-i trebuie masca si tuba ca sa poata respira.Apoi ii spune lui papa ca ea cand era in burtica mea statea cu ochii deschisi si nu-i era frica.Si papa ii spune ca in burtica la mama nu putea oricum vedea nimic ca era intuneric.La care ea: "Mais comme meme, quand tu ouvrais la bouche?"("Dar totusi, cand deschideai gura"-mi se adresa)...si papa "Oh,oui,tu ai la logique":)))
Si am ajuns la mare...si fata mea nu s-a putut abtine si a intrat in apa!Cu cizmele doar!Alerga dupa valuri :) S-a tavalit in nisip si am adunat scoici. A doua zi a fost la piscina (ca broscuta vreo ora si jumatate a stat in apa) si apoi iar nisip si alergat dupa valuri si i-a umplut buzunarele de scoici lui papa! Foarte incantata ca in sfarsit chelnerii i-au adus de fiecare data si ei meniul(adica e "om mare") si ca spune ea ce vrea :)(bautura si desertul) si ca pentru prima oara la hotel a avut pat de "om mare" :) Adica nu patut de bebe si nici cu mama si papa, patul ei ca e "fetita mare" :)
Sambata, dupa ora de gimnastica(Karine face gimnastica ritmica si noi gimnastica"de intretinere") am plecat.
Fata mea "Mama, si on va a la mer ca va dire que je vais passer chez les moiens?"(Mama, daca mergem la mare inseamna ca o sa trec in grupa mijlocie?) "Nu mama, ca asta nu e vacanta mare, e o minivacanta!O sa treci in grupa mijlocie dupa ce o sa mergem la mare si o sa stam muuulttt"(eu, mai demult cand ma intreba cand va trece in grupa mijlocie, i-am spus ca dupa vacanta mare, adica dupa ce o sa mergem la mare.Si uite ca a tinut minte!)
Tot discutam noi de bebelusii din burta si cum ca ea cand era in burtica mea statea in "apa" si "inota".Ma intreaba:
"Si stateam cu ochii deschisi?Si nu-mi era frica?" ...
eu:"Nu mama,.. blabla"
"Si cum respiram?"
eu:"Pai bebelusii nu respira...blabla.."
"Est-que tu pourrais me voir?"(ma puteai vedea?)
eu:"Da, cand mergeam la doctor....bla"
"Et pourquoi tu ne me donne pas de jouets?"(si de ce nu-mi dadeai jucari?)
eu:"???...."
"Et moi je mangais prin buric?"(exact asa a zis-"si eu mancam prin buric?")
eu:"Da....blabla"
si tot continua dialogul....
Apoi in masina se reia discutia.Spune ca e fata mare si ca nu-i mai e frica sa intre cu capul in apa, dar ca-i trebuie masca si tuba ca sa poata respira.Apoi ii spune lui papa ca ea cand era in burtica mea statea cu ochii deschisi si nu-i era frica.Si papa ii spune ca in burtica la mama nu putea oricum vedea nimic ca era intuneric.La care ea: "Mais comme meme, quand tu ouvrais la bouche?"("Dar totusi, cand deschideai gura"-mi se adresa)...si papa "Oh,oui,tu ai la logique":)))
Si am ajuns la mare...si fata mea nu s-a putut abtine si a intrat in apa!Cu cizmele doar!Alerga dupa valuri :) S-a tavalit in nisip si am adunat scoici. A doua zi a fost la piscina (ca broscuta vreo ora si jumatate a stat in apa) si apoi iar nisip si alergat dupa valuri si i-a umplut buzunarele de scoici lui papa! Foarte incantata ca in sfarsit chelnerii i-au adus de fiecare data si ei meniul(adica e "om mare") si ca spune ea ce vrea :)(bautura si desertul) si ca pentru prima oara la hotel a avut pat de "om mare" :) Adica nu patut de bebe si nici cu mama si papa, patul ei ca e "fetita mare" :)
vineri, 5 februarie 2010
4.02.2010
Ca in fiecare zi, la ora 16.25 sunt in fata gradinitei asteptand sa se deschida poarta sa pot intra sa-mi iau copilul...Ajung in fata clasei.Educatoarea o cheama o data, inca o data...de vreo 3 ori cu interval intre, bineinteles.(in general la prima strigare a si rupt-o la fuga si-mi sare-n brate). In cele din urma apare.O iau in brate si ce-mi spune fata mea? : "Mais pourquoi tu es venue aussi tot? Moi, j'etais en train de raconter une histoire aux enfants. J'etais la maitresse!Je n'ai meme pas fini mon histoire....( Dar de ce ai venit asa de devreme?Eu povesteam o poveste copiilor.Eram doamna educatoare!Nici macar n-am terminat povestea....) si cum era asa trista..."lasa ca mergem acasa si ne spui noua o poveste-mie si lui papa"
Ieri dimineata alta "faza". Tocmai ii dadusem un maiou si o pereche de chilotei noi. La care ea: "Je suis belle comme ca?"(Sunt frumoasa asa?-gen "imi sta bine?") .Eu: "Da", grabindu-ma sa o imbrac. Apoi ea: "Comme ca les enfantes vont voir que je suis belle quand on va aller aux toalettes" :o (Asa copiii or sa vada compleul cel nou si frumos cand o sa mergem la toaleta-in sensul asta a spus)...adica ce preocupari au ei la gradi.... (inocente ce-i drept).
Tot ieri imi spune "C'est bien que je suis un fille" ...ok...continua "Parsque les garcons peut pas avoir des robes"("Pentru ca baietii nu pot purta rochite") Si completez si eu..."E bine ca esti fetita ca asa poti purta si PANTALON si rochite" punctand "pantalon". La care ea "Si fustite..." :) (in romaneste de data asta :) )
Ieri dimineata alta "faza". Tocmai ii dadusem un maiou si o pereche de chilotei noi. La care ea: "Je suis belle comme ca?"(Sunt frumoasa asa?-gen "imi sta bine?") .Eu: "Da", grabindu-ma sa o imbrac. Apoi ea: "Comme ca les enfantes vont voir que je suis belle quand on va aller aux toalettes" :o (Asa copiii or sa vada compleul cel nou si frumos cand o sa mergem la toaleta-in sensul asta a spus)...adica ce preocupari au ei la gradi.... (inocente ce-i drept).
Tot ieri imi spune "C'est bien que je suis un fille" ...ok...continua "Parsque les garcons peut pas avoir des robes"("Pentru ca baietii nu pot purta rochite") Si completez si eu..."E bine ca esti fetita ca asa poti purta si PANTALON si rochite" punctand "pantalon". La care ea "Si fustite..." :) (in romaneste de data asta :) )
joi, 4 februarie 2010
"minuni"
Acum ca mi-am amintit scriu repede...
1)Era(cred) pe la 2,5-3 ani(nu cadeam de acord asupra datei exacte, dar dupa mine cam perioada asta era...vara 2008) cand Karine mergea des cu papa la piscina.Bineinteles a venit si faimoasa intrebare "Papa, dar eu de ce n-am ca si tine?" (intelegeti voi ce) Eu povestesc din ce mi s-a povestit...(bine ca am scapat eu de intrebarea asta :D) si a trebuit sa-i explice ca fetitele sunt asa si baietei sunt asa;ca papa e un baiat si ca ea si mama sunt fetite... Si raspunsul ei a fost "ok, papa".
Acum de cand mergem la gradinita (si toaletele nu sunt deloc separate....se vad unul pe altul) avem alta mare dilema! "Dar eu de ce nu pot sa fac pipi in picioare, ca un baiat?" si-mi arata cum....hmmm....oare sa-i spun ca se pare ca prin exercitiu si ea ar putea ajunge sa faca "pipi din picioare" ....hmmm...mai bine nu! :D
2)In august-septembrie am venit acasa, in Romania.Tata era la serviciu. Acum de sarbatori am venit iar....Tata, tot la serviciu.La care Karine "Mais qu'est que se passe?Tata il est mort ou quoi?"("Dar ce se intampla?Tata e mort sau ce?") I s-a facut dor de tata(a se intelege "bunicul") si mi-a zis sa vina el la ea... :)
1)Era(cred) pe la 2,5-3 ani(nu cadeam de acord asupra datei exacte, dar dupa mine cam perioada asta era...vara 2008) cand Karine mergea des cu papa la piscina.Bineinteles a venit si faimoasa intrebare "Papa, dar eu de ce n-am ca si tine?" (intelegeti voi ce) Eu povestesc din ce mi s-a povestit...(bine ca am scapat eu de intrebarea asta :D) si a trebuit sa-i explice ca fetitele sunt asa si baietei sunt asa;ca papa e un baiat si ca ea si mama sunt fetite... Si raspunsul ei a fost "ok, papa".
Acum de cand mergem la gradinita (si toaletele nu sunt deloc separate....se vad unul pe altul) avem alta mare dilema! "Dar eu de ce nu pot sa fac pipi in picioare, ca un baiat?" si-mi arata cum....hmmm....oare sa-i spun ca se pare ca prin exercitiu si ea ar putea ajunge sa faca "pipi din picioare" ....hmmm...mai bine nu! :D
2)In august-septembrie am venit acasa, in Romania.Tata era la serviciu. Acum de sarbatori am venit iar....Tata, tot la serviciu.La care Karine "Mais qu'est que se passe?Tata il est mort ou quoi?"("Dar ce se intampla?Tata e mort sau ce?") I s-a facut dor de tata(a se intelege "bunicul") si mi-a zis sa vina el la ea... :)
de ce acest titlu?
Pentru ca m-a innebunit!!! Cat era zapada de mare in rochita vroia la gradinita! Nu conta cat de frig era afara! Daca ploua sau ningea.Rochita si cizme!(nu ghete sau altceva...cizmele alese de ea din magazin) Noroc ca mi-a cumparat mama ciorapi flausati(ca aici nu gasesc).In ultima vreme insa am reusit sa o conving sa ia si pantalon (i-am spus ca nu sunt rochitele calcate) .A fost de acord cu conditia ca joia, cand e Sophie (are o alta doamna educatoare joia) sa se imbrace in rochita! Accept!
ce pot spune copiii...sau a mea in orice caz...
Decembrie 2009(cred ca pe 15)...Serbare la gradinita, dar fara parinti.Eu foarte curioasa cand ma duc sa o iau de la gradi "Cum a fost?", "A venit mosul?".Primul lucru pe care mi-l spune fata mea ..."Tu sais mama, ce n'etait pas le vrai Pere Noel!C'etait un monsieur deguise en Pere Noel" (adica, "stii mama, nu era Mos Craciun adevarat, era un domn deghizat in mos Craciun"...OMG!...Ce ma fac?Schimb putin subiectul...iar apoi incepe ea a-mi povesti....uff...
9 ianuarie ( zi de sarbatoare...serbam ziua Karinei, nascuta pe 8 ianuarie )...Toate gata, Karine imbracata, mai aveam doar eu sa ma machiez....Vine Karine la mine (era nerabdatoare sa vina invitatii) "Mama, quand tu va faire un petit bebe?Moi j'en ai marre d'attandre!" :o ( "Mama cand o sa faci un bebelus?Ca eu m-am saturat sa tot astept!" )....Adica??? Unde dai si unde crapa...
Cu bebelusii e poveste lunga....Acum ceva vreme imi spunea ca ar fii haios sa avem inca 3 bebelusi...Apoi schimba si spune "glumeam, 2 sunt suficienti"- "je rigole, que 2"....Alta data imi spune ca "atunci cand o sa ai tu un bebe in burtica, pot pune si eu mana pe burtica ta? "(toate frazele sunt mai mult in franceza...dar mi-e mult mai simplu sa le spun in romaneste). Cand pregateam scrisoarea pentru mos se gandea ca si un fratior sau o surioara i-ar putea cere mosului.Am oprit-o la timp spunandu-i ca "mosul e baiat si nu poate sa faca copii". Raspuns:" Ah, tu as raison, mama!" ...uff...si am continuat lista...
Acestea sunt cateva din frazele care mi-au ramas in ultimile 2 luni...dar de acum incolo o sa incerc sa nu ratez niciuna!
Inca una :).... Karine in sufragerie se juca. La un moment dat isi ia calculatorul de jucarie si pleaca la ea in camera, la birou, spunand:"Moi je dois aller sur le net pour gagner d'argent"-"Eu trebuie sa intru pe net sa castig bani" :o :)
Ah...in lagatura cu "moartea"...Faimosul subiect pe care nu-l intelege( nici eu de altfel) si in jurul caruia pune multe intrebari (de ce , nu stiu...poate din cauza mortii bunicilor mei si a lui Blacky, catelul lui Franck care era la mamie si papi)
"Mama, tu cand ai sa mori? " , "Cand o sa fiu eu bunica, inseamna ca nu o sa mai am mamica?"(a facut ea legatura ca mama nu mai are mamica, deci si ea la fel...)
Apoi sunt fraze de genul "Moi je ne sais pas quelles bebes je vais avoir quand je serai grande" "Moi je ne sais pas quelle nom va avoir mon bebe" "Je crois que je vais avoir 3 bebes"....Mda...
Deci...de pe la 2,5 ani daca ai copil, incepe partea "frumoasa" :) adica intrebari-cheie si intrebari-capcana....unele haioase(dar sa nu te buseasca rasul in fata copilului ca ai imbulinat-o - e lucru serios pentru el) ; intrebari la care nu stii ce sa raspunzi...si intrebari la care parca n-ai vrea sa raspunzi....si tot asa :)
9 ianuarie ( zi de sarbatoare...serbam ziua Karinei, nascuta pe 8 ianuarie )...Toate gata, Karine imbracata, mai aveam doar eu sa ma machiez....Vine Karine la mine (era nerabdatoare sa vina invitatii) "Mama, quand tu va faire un petit bebe?Moi j'en ai marre d'attandre!" :o ( "Mama cand o sa faci un bebelus?Ca eu m-am saturat sa tot astept!" )....Adica??? Unde dai si unde crapa...
Cu bebelusii e poveste lunga....Acum ceva vreme imi spunea ca ar fii haios sa avem inca 3 bebelusi...Apoi schimba si spune "glumeam, 2 sunt suficienti"- "je rigole, que 2"....Alta data imi spune ca "atunci cand o sa ai tu un bebe in burtica, pot pune si eu mana pe burtica ta? "(toate frazele sunt mai mult in franceza...dar mi-e mult mai simplu sa le spun in romaneste). Cand pregateam scrisoarea pentru mos se gandea ca si un fratior sau o surioara i-ar putea cere mosului.Am oprit-o la timp spunandu-i ca "mosul e baiat si nu poate sa faca copii". Raspuns:" Ah, tu as raison, mama!" ...uff...si am continuat lista...
Acestea sunt cateva din frazele care mi-au ramas in ultimile 2 luni...dar de acum incolo o sa incerc sa nu ratez niciuna!
Inca una :).... Karine in sufragerie se juca. La un moment dat isi ia calculatorul de jucarie si pleaca la ea in camera, la birou, spunand:"Moi je dois aller sur le net pour gagner d'argent"-"Eu trebuie sa intru pe net sa castig bani" :o :)
Ah...in lagatura cu "moartea"...Faimosul subiect pe care nu-l intelege( nici eu de altfel) si in jurul caruia pune multe intrebari (de ce , nu stiu...poate din cauza mortii bunicilor mei si a lui Blacky, catelul lui Franck care era la mamie si papi)
"Mama, tu cand ai sa mori? " , "Cand o sa fiu eu bunica, inseamna ca nu o sa mai am mamica?"(a facut ea legatura ca mama nu mai are mamica, deci si ea la fel...)
Apoi sunt fraze de genul "Moi je ne sais pas quelles bebes je vais avoir quand je serai grande" "Moi je ne sais pas quelle nom va avoir mon bebe" "Je crois que je vais avoir 3 bebes"....Mda...
Deci...de pe la 2,5 ani daca ai copil, incepe partea "frumoasa" :) adica intrebari-cheie si intrebari-capcana....unele haioase(dar sa nu te buseasca rasul in fata copilului ca ai imbulinat-o - e lucru serios pentru el) ; intrebari la care nu stii ce sa raspunzi...si intrebari la care parca n-ai vrea sa raspunzi....si tot asa :)
hop si eu
:)...de ceva vremea ma batea gandul sa incep sa scriu undeva "perle" de-ale Karinei, inainte de a le uita, si astazi gata, m-am decis! Mi-am facut blog :)) .Cam tarziu....dar mai bine mai tarziu decat niciodata :D ( inspirata si de "mama cu doi pui" )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
