medicamentele...uff

mda...povestesc acum dupa ce au trecut cat de cat toate...
Fata mea trebuia (datorita fracturii) sa ia antibiotic(sub forma de sirop). Duminica seara(14 februarie) , la spital, a luat fara nicio problema.Luni dimineata...am uitat eu sa-i dau...a mai luat abia luni seara, dupa operatie. Marti dimineata (de fapt era trecut de 10.30) il ia cu chiu cu vai si cu "icneli".Vine marti seara...Chin!Si pentru noi si pentru ea!Nu vrea in ruptul capului sa ia medicamentul...E 8.30 seara. Pana la 11.30 am incercat tot ce era posibil...rugaminti, explicatii, in seringa, in lingurita, amestecat cu lapte...tot ce ne-a trecut la ora aia prin cap( iau cu mama, papa pleaca...iau eu cu lingurita.Voi plecati ca il iau eu singura...).Am recurs si la forta...No chance!Ba avea nevoie la toaleta...ba "dupa ce mananc", ba...isi mai amintea nu stiu ce...Pana la urma reusim sa ii introducem in gura 1/2 din doza...Urmeaza...totul(inclusiv masa de seara) sfarseste pe gresia din bucatarie) :(......
Oare chiar are sens sa stresez copilul cu medicamentul daca ii provoaca greata??? Numai mirosul si o facea sa icneasca! Eu sunt pro explicat si no way we force the child!
Sunam la 15(urgente).Acolo ni se spune ca trebuie sa ia medicamentul...Il intrebam daca nu il au sub o alta forma? Se pare ca nu...ar fii injectabil dar e folosit doar pentru cei ce au gastro...In fine, in mare erau foarte uimiti ca nu reusim sa-i dam medicamentul! Sun la spitalul unde a fost operata.Acelasi raspuns!Ii spun ca-l vomita, ca nu ca nu vrea sa-l ia, dar pur si simplu e "fizic".Nu reuseste sa il ia.Ma ia de "dusa".(precizez ca a mea copila, inafara de perioada cand era bebe, nu a reusit sa ia niciodata siropuri...chiar si cu mancarea e mai greu.Daca ii dau ceva ce nu cunoaste nici nu gusta!) Imi spune ca dr chirurg e in operatie, iar ca ea are multa lume in sala de asteptare.Ok.Lasam copilul linistit.A doua zi(cum mi se tot repeta ca nu stiu eu cum sa iau copilul sa-l fac sa ia medicamentul) il las pe papa...Dimineata a incercat putin, a vazut ca nu merge, pranz si seara nici n-a mai incercat.Eram putin linistiti pentru ca nu a facut febra.
Joi mergem la spital la schimbat pansamentul. Urat! :( Se infectase :( Spun asistentei ca n-a mai luat antibioticul.Primesc o "mustruluiala" strasnica.Era urat.Daca si a doua zi ar fii fost la fel urma sa cheme chirurgul si ar fii fost sanse mari sa intre iar in blocul operator.Karine aude toata discutia.Eu speriata toata.Franck calm.Ajungem acasa si urmeaza "circul"....Timp de 25 de minute...am inceput cu explicatii...apoi cu amenintari ce s-au terminat cu tipete!Eram disperata!(mama nebuna stiu) I-am dat un servetel si am pus-o sa-si aleaga parfumul care il vroia(al meu, al ei sau al lui papa) ca sa nu mai simta mirosul siropului.Apoi am pus-o sa-si aleaga un desert care sa-l ia inainte si dupa sirop, plus apa sau suc.Eram in stare sa fac orice, doar sa ia amaratul ala de sirop!Amenintarea a fost ca mergem iar la spital si mama si papa nu vor mai sta cu ea.Vor fii obligati sa plece!(papa m-a mustruluit-pe buna dreptate- ca prinde frica de spitale) Faza ca te ataca microbii si ca or sa castige ei nu mai mergea demult.Primeste o fatza trista!Se supara.Daca vrei o inimioara iei medicamentul.Cu chiu cu vai il ia pe tot in 3 reprize! Primeste felicitari, pupici si inimioara.(toate se intamplau inainte de masa, de teama sa nu vomite)
Seara il ia ceva mai usor(in 4-5 reprize cu flan, danette, apa, suc dar il ia).Vineri dimineata la fel.Il ia in 2 reprize si imi spune sa-i spun lu' "madame" ca a luat medicamentul :D....oare nu putea sa-l ia??? sau nu vroia??? Stau sa ma intreb....Toti mi-au spus ca nu era "fizic", ci ca nu vroia ea si pentru asta ar fii gasit orice scuza(inclusiv vomatul)....Oare??
In fine, vestea buna e ca nu mai e infectat!N-a fost nevoie de chirurg din nou :) ufff...Mai avem o doza maine dimineata si am scapat! Apoi vreo 3 saptamani de schimbat bandajul la 2-3 zile...

Oricum...sa spun si partea pozitiva :) Sunt super atenti la tratat copiii aici! Copilul nu trebuie sa sufere! Nu trebuie sa-i fie frica! Injectiile nu le prescriu copiilor pentru ca sunt dureroase si spun "pentru ce sa chinuim copilul daca nu este cazul".La orice(anestezie, operatie, bandaj) mai intai le explica copiilor ce va urma, ce vor face, cum vor face pe intelesul lor. La bandaj umbla ca si cu oul!!Nu gasesti nicio nebuna sa traga pur si simplu!Plus ca sunt si foarte atenti ce spun si cum spun;Le distrag atentia, ii pun si pe ei(copii) sa ajute la facut bandajul...Din punctul asta de vedere "jos palaria"...In sala de asteptare sunt animatoare care fac diverse activitati cu copiii.Mai la tot pasul ai jucarii , ursuleti agatati sau desenati pe pereti...
Sala de urgente e plina tot timpul!Sunt foarte multi care in loc sa mearga la pediatru sau la medicul de familie se trezesc(din nu stiu ce motiv) la urgente si aici sunt obligati sa-i vada(de aici "coada de asteptare")...Spitalul unde am fost se pare ca e pe lista spitalelor ce se vor inchide(sunt 3 spitale pediatrice in Paris si unul va fii inchis) desi e plin de pacienti.
Gata