4.02.2010

Ca in fiecare zi, la ora 16.25 sunt in fata gradinitei asteptand sa se deschida poarta sa pot intra sa-mi iau copilul...Ajung in fata clasei.Educatoarea o cheama o data, inca o data...de vreo 3 ori cu interval intre, bineinteles.(in general la prima strigare a si rupt-o la fuga si-mi sare-n brate). In cele din urma apare.O iau in brate si ce-mi spune fata mea? : "Mais pourquoi tu es venue aussi tot? Moi, j'etais en train de raconter une histoire aux enfants. J'etais la maitresse!Je n'ai meme pas fini mon histoire....( Dar de ce ai venit asa de devreme?Eu povesteam o poveste copiilor.Eram doamna educatoare!Nici macar n-am terminat povestea....) si cum era asa trista..."lasa ca mergem acasa si ne spui noua o poveste-mie si lui papa"

Ieri dimineata alta "faza". Tocmai ii dadusem un maiou si o pereche de chilotei noi. La care ea: "Je suis belle comme ca?"(Sunt frumoasa asa?-gen "imi sta bine?") .Eu: "Da", grabindu-ma sa o imbrac. Apoi ea: "Comme ca les enfantes vont voir que je suis belle quand on va aller aux toalettes" :o (Asa copiii or sa vada compleul cel nou si frumos cand o sa mergem la toaleta-in sensul asta a spus)...adica ce preocupari au ei la gradi.... (inocente ce-i drept).

Tot ieri imi spune "C'est bien que je suis un fille" ...ok...continua "Parsque les garcons peut pas avoir des robes"("Pentru ca baietii nu pot purta rochite") Si completez si eu..."E bine ca esti fetita ca asa poti purta si PANTALON si rochite" punctand "pantalon". La care ea "Si fustite..." :) (in romaneste de data asta :) )