lectie de curaj (la 4 ani)

mda...
Nici nu stiu cu ce sa incep...
Gastro a durat doar o zi, miercurea trecuta, dar nu am mai lasat-o la gradinita nici joi, nici vineri, ca sa fiu eu sigura ca e ok si sa poata dormi in voie(plus ca joi s-a culcat tarziu deoarece am avut niste prieteni in vizita)Sambata la gimnastica ca de obicei, apoi mama a fost plecata hai-hui si ea a fost la piscina cu papa.Seara am fost in vizita si iar s-a culcat foarte tarziu.
A doua zi, duminica 14 februarie, mama(adica eu) am fost o puturoasa si a dormit pana tarziu.La 12.30 aveam o rezervare la un restaurant, in Paris, destul de departe de unde stam noi.Bineinteles ca abia la 12.30 am plecat de acasa.In mod normal in 35 de minute ar fii trebuit sa ajungem...dar, na, fiind 14, trafic de-ti venea sa-ti iei campii!Blocaje peste blocaje...parca toata lumea se hotarase in ziua aia sa mearga in centru!!!(era si frumos afara ce-i drept)...si pana am traversat noi tot orasul, a trecut de ora 14.Plus ca mai trebuia sa si parcam :D Ideea fusese buna, sa mergem intr-un restaurant romanesc, dar sincer, privind in urma(si traficul si nervii facuti si incidentul ce urma sa aiba loc) si la fast food si as fii fost mult mai fericita!!! Karine si papa insa aveau planul facut impreuna :) : restaurant romanesc si patinaj.
Am ajuns dupa ora 14, dar nu a fost nicio problema.Romanii ne-au primit :) (nu era cine stie ce restaurant, unul mic, de cartier, dar cum in tot Parisul nu-s decat 3, asta e) A venit desertul.Eu papanasi si Karine clatite cu nutella.Bineinteles ca a vrut la buda(tocmai fusese) si cum eu mancam papanasii i-am spus lui papa sa mearga cu ea.Cand au iesit de la toaleta...o vad ca incepe sa planga la un moment dat.Nu m-am speriat prea tare(am crezut ca a dat careva peste ea) dar m-am dus repede sa-i scot suzeta(remediu sigur in caz de plans). Vine mergand spre mine si plangand...Ii dau suzeta fara sa remarc ceva...intreb ce are...si papa imi spune ca i-a prins mana in usa toaletei.Va dati seama ce "senzatie" (si acum am furnicaturi).Raman calma.Vad cum "degetelul nu era in ordine...unghia, nimic" si ii pun manuta in servetele...si o iau in brate, apoi o imbrac ...Papa platea deja nota si aflam ca e un spital pediatric la 3 minute de restaurant.Ea deja nu mai plangea.Se calmase partial, suspina doar si spunea ca o doare tare manuta.Nu ne-am mai dus la masina.In brate cu ea si fugi...nu stiam exact directia...cand proprietarul restaurantului vine dupa noi cu geanta mea(uitata in restaurant) si ne indica drumul...Am ajuns, am dat ocol spitalului si in final am ajuns la urgente.Full.Ne ia repede.Ii desface servetelui sa vada...("groaznic" din punctul meu de vedere)...ii da cu dezinfectant si ii pune un fel de pansament provizoriu pana cand o sa vina un medic sa ne vada.Eu din momentul ala am simtit ca mor.Nu mai puteam sta calma...bineinteles ca ea a simtit si vazut asta si a inceput sa se agite si ea.Apoi trecem la luat temperatura, tensiunea, asistente, medici internisti...era multa lume de umbla de colo colo...Ii dau un fel de supozitor "lichid" care o calmeaza destul de repede. Apoi ne intoarcem in sala de asteptare.Ne explica ca trebuie sa mergem la radiografie. Mergem.Karine nedormita,plus medicamentul adoarme.Se trezeste la radiografie. Radiografia confirma ruptura ultimei falange a degetului inelar de la mana dreapta plus ca avea si placa deschisa.
Karine s-a comportat impecabil.Ca un om mare.Ii explicam si intelegea.Singura ei teama era ca va ramane singura acolo(cum fusesem eu) si i-am spus ca nu, ca mama si papa vor ramane cu ea. Ne-au intrebat cand a mancat ultima oara.In jurul orei 4, deci pana la ora 22 nu putea intra in blocul operator.Ne-au explicat ca trebuie operata pentru "refacerea" degetului si a unghiei, si ca pentru asta trebuia o anestezie generala.Deci Karine nu mai avea voie sa bea si sa manance nimic.Asteptam sa se gaseasca o camera pentru a ne spitaliza. Era lunga si grea asteptarea...Degetelul sangera si Karine imi spunea ca simte cum "curge ceva"(" quelquechose qui coule") plus ca era foarte obosita si motaia in bratele noastre.
In cele din urma vin sa ne anunte ca spitalul e full si ca nu mai au paturi disponibile.Ne spun ca sunt 3 spitale in tot Parisul care fac astfel de operatii si ca si celelalte probabil sunt full.Ne propun sa revenim a doua zi, la 8.30 pentru a intra in bloc. Ce era sa facem? Am spus ok. Ne fac dosarul si vine anestezista sa ne vada.Anestezista i-a explicat ce se va intampla a doua zi (pe intelesul ei)-ii explicasem si noi in prealabil- ca va veni, ca o vor adormi cu ajutorul unei masti...ca va sufla intr-un balon care probabil va avea gust de capsuni , ii vor repara degetelul iar cand se va trezi mama si papa vor fii langa ea. A intrebat-o daca are intrebari...si a spus ca nu :). Era totul clar pentru ea :) . I-au facut un alt pansament.Imi imaginez ca nu a fost prea placut, dar nu a spus nici carr si apoi a luat si antibioticul-sirop fara nicio problema.(administrarea oricarui sirop Karinei era cosmarul nostru!Siropul sfarsea oriunde altundeva, numai in gura nu!!!)
Apoi ne-am indreptat spre masina parcata destul de departe, cu gandul sa mai luam si putin aer.Karine in brate la papa mai mult.In jumatate de ora eram acasa.Copilul adormise intre timp.Trebuia sa-i dau insa sa manance ca incepand cu 12 noaptea nu mai avea voie sa bea sau sa manance.A spus ca vrea "piure et poisson".Era vreo 9 seara.I-am facut rpd piureul si pestele, dar bineinteles ca nu a mancat.Am incercat lapte cu cereale...nu a vrut.A baut vreo 150ml de lapte simplu.Si a adormit bustean.
Urma o alta zi...la fel de grea, daca nu mai grea :(