o fetita cu rochita

o fetita cu rochita
Karine Elena Lett

duminică, 7 februarie 2010

cum s-a nascut karine :) (rezumat)

Era sambata, 7 ianuarie 2006, iar noi am umblat toata ziua dupa apartamente( vroiam sa cumparam sau macar sa inchiriem unul mai mare si am tot vizitat) .Data probabila a nasterii data de medic era 15.01.2006, iar pentru papa(Franck) acest lucru era ceva "strict si precis" :)) .Adica nu putea veni mai devreme.Avea deja tot planningul facut pentru saptamana 9-15 si apoi era "mai liber". Seara am stat pana dupa 2 noaptea uitandu-ne la "24 heures"(eram absorbiti de serial, dar au fost ultimele episoade vazute ...)
A doua zi ne trezim la 10. Merg la toaleta si era ceva ciudat...Ii spun...El:"Nu cred, trebuie sa nasti pe 15"....ok..."Franck, e ciudat...cred ca asta e..." "Uite ma duc la patiserie , mancam si mai vedem..." Ok...Se duce, luam micul dejun(eu in pat, el in fata calculatorului....cauta pe google sa vada cum isi da seama daca a venit sau nu momentul :)) El citea si eu spuneam daca da sau nu :))...ca in bancuri!....Incep contractiile !Ups, direct din 10 in 10 minute! Franck speriat suna la 15(salvarea). Eu astept sa treaca o contractie(au fost direct puternice si dureroase) si imi calculez repede sa fac un dus pana vine urmatoarea...Fac dusul, iau o pauza(la contractie trebuia sa stau in pat in pozitia ghemuit ca parca asa nu ma durea atat de tare) apoi fug repede sa ma machiez si sa ma imbrac...(ca doar na, nu plecam nemachiata la spital :)))) ) Apar cei de la salvare! 3! si barbati toti! Incep sa ma monitorizeze si dupa 2-3 contractii "Asta e!Mergem la spital" Eu plec cu ei, cu salvarea!!! Si Franck ramane sa ia bagajele pentru spital(erau pregatite de ceva vreme si explicate de cateva ori viitorului tata sa stie!)
In salvare...pentru prima oara in salvare...!N-am vomat toata sarcina si vomam acum...Asta e...Ajung la spital si ma iau cu targa...Le spun ca pot merge.Ei:"Stim, dar preferam sa va ducem asa..." OMG!
Abia am ajuns in sala de nasteri ca a aparut si Franck...Doar ca a durat ceva pana l-au pregatit...Trebuia sa-mi aduca trusa pentru sala de nasteri pt mine si copil(amandoua bine puse separat in bagaj)Bineinteles ca habar nu avea unde sunt ...Nu mai stia nimic(daca ar intelege ce scriu ar spune ca nu e adevarat :D ) Pana la urma se duce asistenta si gaseste trusa pentru copil, iar cum eu eram imbracata deja cu ceva de la ei, nu-mi mai aduc bluza pentru nastere pregatita de mine! grrr
Cum aveam contractii puternice si dureroase nu au asteptat dilatatia 4 pt a-mi face peridurala.Pana-n ora 14 aveam peridurala facuta si stateam linistita asteptand "momentul"....A durat cam mult...Noroc ca a stat Franck cu mine ca altfel m-as fii plictisit...iar in spital nu mai era nicio alta nastere, deci toata lumea era concentrata asupra mea...Pe la 17 am cerut o alta doza de anesteziant...si dupa alte lungi ore s-a nascut "minunea mea" (sau "a noastra" mai bine spus ) :) La ora 21.08 pe 08.01.2006 :)
Era si ziua de nastere a lui tataie :) Chiar l-am sunat de pe masa de nastere sa-i spun "La multi ani!" nespecificandu-i situatia in care eram :)
Mi-au pus-o direct pe piept, pana sa-i taie cordonul :) si apoi au luat-o s-o spele.Socant a fost cand..."i-au bagat un furtun pe nas, pe gat"...nici nu mai stiu exact...stiu doar ca primul impuls era sa ma dau jos sa le imping pe alea ...dar mi-am dat seama ca nu fac nimic rau....Apoi vedeam cum o spala si nu intelegeam "de ce nu o spala bine" :) Apoi i-au dat-o lui papa in brate(imbracata) si apoi mi-au pus-o la san si au ajutat-o sa inceapa sa suga :) De fapt nici nu a fost nevoie de cine stie ce....S-a lipit imediat :)
Tot asa...eu ma asteptam, ca-n filme, sa o puna cu capul in jos si sa-i dea o palma peste fund :). De unde...:) A mea a iesit direct tipand!!! Apgar 10,10 si 50cm, 3.450kg...nu mai stiu diametrul cranian...(47 cred)
Si uite asa a inceput o noua etapa... :)
Uitasem...Era fisa doar cu "Lett" ca inca nu ne hotarasem la nume exact :)...Karine sau Karina...Elena sau Ana...Si apoi, dupa ce s-a nascut, am pus "Karine Elena Lett" :) Si au fost si alte peripetii in sala de nastere...Bine a fost ca s-a sfarsit cu bine :)

Un comentariu:

  1. parca te si vad cu ditamai burtoiul..top top...si cu bebelusa in brate!!!da imi imaginez ca sunt niste momente unice...care te marcheaza pe viata fara sa vrei:D--ai copilu care sa iti aduca aminte mereu de tot...

    RăspundețiȘtergere